Camelia Radulian 
Vai, ochii mei, Doamne, parcă-s două tulpini
crescute prin mărăcini
Unul e cât un pârâu mai devale,
aproape o jale.
Altul, agale,
îmi zace în poale
clipește cu boabe de ape ca hoața
bea mult pământ dimineața
Are batiste din mărare și fum
face eșarfe din drum
e cam nebun.
Vai, luminile mele
două frici, două stele
două bezne
luminânde pe perne
ochii mei, două berne
Două nopți legate de poduri
păianjeni și gloduri.
Doamne, vai, mie
sunt singură pe deal ca o vie
cu amândoi spinii văd o ulcică
sărată și mică
ascunsă în mine de frică.
