CENACLU

Ce-aș mai putea face decât să mai scriu un poem scremut, scrâșnit supurație de mizerii cotidiene puse în pagină sub formă aparentă de versuri. Ce-aș mai putea face decât să urlu la lună precum un lup singuratic să mă retrag resemnat în coliba metafizică improvizată a uitării de sine. Ce-aș mai putea face decât să […]

Cum Iisus Hristos strigând către Lazăr care a înviat, în inima mea-noul cimitir de cuvinte a intrat muza strigând: „Poezie, vino afară!” Acum scriu parcă inima grăbită cronometrează cu pulsul ei Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos. Mă opresc brusc din scris… Gramatica dă muzei onorul în inima mea… Scriu iar parcă duc muza cu o […]

Erai înger de zăpadă ori o flacără-ngheţată din cer fulgii stau să cadă să te nască-nc-o dată Ca pe-o flacără-ngheţată ochii mei te şlefuiesc de lumina ta se-mbată şi-apoi cântă nefiresc Ochii mei te şlefuiesc lacrimă gata să cadă dintr-un ochi neomenesc cade-un înger de zăpadă Flacără înlăcrimată ninsoare mugur de fată (din volumul Cezeisme […]

De sus îngerul serii ne aruncă flori cernite flamingo au împietrit la marginea lumii ca niște umbre de coral caii de Camargue aleargă prin viile părăsite sub copitele lor ceara vinului plânge o moară de vânt împrăștie zvonuri despre sfârșituri trupul ei de piatră aplecat sub veacuri îngână un psalm   De sus îngerul apusului […]

Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate – solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină – tu vii cu grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.   Nu te droește-aproape nimeni, dești te-așteaptă toți să vii… Și frumusețea ta bizară n-o cântă nimeni, decât, poate, îndrăgostiții de […]

Spune-mi, din ce culoare vrei să-mi fac rochia? Promit s-o cos cuminte! Cu guler din parfumul tău, Cu mâneci din atingerea ta. La tiv voi broda toate amintirile cu tine Să-mi fii alinare, Chiar am nevoie de tine! Atât cât poți, dar să-mi fii mereu.

Eu am ştiut că timpul o să treacă. Eu am ştiut. Februarie e cel mai scurt şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.   Tare curge, curge… Faima mea întâmplătoare îşi face cruce cu două picioare.   Pentru ca umilinţa jocului să-mi fie lăsată, m-am deplasat la faţa locului; faţa locului era umflată. Nina Cassian, Tumefiere

(varianta lirică a unui viitor roman) Cavalerul se luptase mult s-atingă absolutul Regat: cu mâinile, cu ochii și cu mintea… Picioarele-i putere și corpul de-un voinic; Armură are și sabie la brâu, cu greu de neclintit.   E-un Făt-Frumos ce-n suflet mereu îți tot intra – cu pletele la spate și ochi fulgerători. Un cavaler […]

Ies din forme vieții sparte să le-ntâmpin în cădere precum oul de lumină ce-a scăpat lui Dumnezeu s-a oprit în dreptul lunii și se vede numai noaptea risipindu-se în stele câte-un ciob la fiecare ecou încă după mine așteptând să se întoarcă. În imagine, grafică din colecția „Umbre” a autorului.

Stăruie pe buza marelui abis Să ridice dinspre aprinsul soare Frânghie din razele suitoare Caii mei ca floarea roză de cais.   De alba lună adesea căpiați, Rotiți-vă-n spirală tot spre înalt, Nărăvași, pe piscuri dure de bazalt, Voi, cai în trap, verzi, voi, cai în trap, bălțați.   Caii mei, curcubeu cu-aripi de zefir, […]