CENACLU

Azi dau totul pe nimic azi dau totul pe iubire Dumnezeu la loz în plic Doamnă altă nălucire   Azi dau totul pe iubire azi dau totul pe o carte doar lectura în neștire mă aruncă peste moarte   Azi dau totul pe o carte Dumnezeu la loz în plic din aproape din departe azi […]

Frigul, scriitor pe geamuri Cu zăpezile se joacă Și le schimbă-n promoroacă Atârnând ciucuri pe ramuri.   Din fereastra-mi înghețată Stau uitându-mă la cer: Norii, plumbuiți de ger, S-au strâns pată lângă pată.   Trist și singur ca un greier Valul timpului rupându-l, Eu aștept sa-mi toarcă gândul Într-un colț mai cald de creier.   […]

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal… Era-mbrăcată ca şi-acum un an, Cu aceeaşi albă rochie de bal, Păstrată vara sus, pe Caraiman… Călătoream spre ţara unde cresc Smochine, portocale şi lămâi… Eram într-un compartiment de clasa I, Cu geamul mat, pietrificat de ger, Şi canapeaua roşie de pluş, Sub care fredona-n calorifer, Sensibil ca o […]

Mai imprevizibilă ca oricând, muza m-a întâmpinat astfel: „Dacă prima formă de a muri liniștit și împăcat nu reușește nimănui, va reuși a doua sau a zecea oară? Cine moare liniștit și împlinit? Odată, ai vrut să mori îngânând poezia; dar nu se moare de poezie – deși, sunt eu ca urzica… De aceea, te […]

Făpturi în umbra anului apun și drumuri, fapte cad în neființă. Sunt, totuși, înc-atâtea cu putință! Din destrămări și negură m-adun. În valea încercată de-ndoieli și numai rar, ce rar, de vreo credință, sunt, totuși, încă multe cu putință, minuni, aurore, râset și-nvieri. Când orice așteptare s-ar părea deșartă, cu putință-i, draga mea, un zumzet […]

Pe muchii de cuțit dansez în transă tangoul vieții la limită lipit de trupul tău lumină. Încolăciți, uniți, dăruiți, ne-nvârtim în volute aprige în curbe aproape imposibile, mânați extatic și inconștient de combustibilul tainic al sufletelor pereche incendiate. Șoptesc disperat cuvinte torță la urechea destinului comun. Încerc să ajung la zâmbetul tău pe căile arse […]

Te văd în zare, pe cărări; Ești tu, chiar Moș Crăciun! În casa mea, cea plină de urări, Veni-vei de Ajun?   Noi așteptăm să cadă iar Petale albe, argintii… Ca-n drumul tău să lași câte un dar Și noi ți-om mulțumi!   Sunt pline străzile de noi – Fugim, cătând, sau ce…?! Zăpadă nu-i, […]

Sunt cel mai fericit român al momentului Şi ca orice locuitor confortabil al patriei sale Am o groază de bănci pe cap Că probabil Dumnezeu ar putea Să mă transfere anticipat în cer Fără nicio problemă Doar pe lună plină Mai simt Elveţia furnicându-mi pielea Pentru o nouă tranzacţie De versuri geniale Moarte cât mai […]

Rătăcind prin nimic, singur Omul privește-un spectacol: Noaptea își lasă furtuna să plângă Albastru, violet și alte nuanțe argintii. Din cer se înalţă un copac cu ramuri spre Cosmos Împărțind lumea după propriul plac. Zâmbește, tu, că te-ai născut Timpul nu iartă pe nimeni! În oglindă de te uiți văzându-ți totul din tine…

A plouat mai mult decât a nins, a nins mai puțin decât îți trebuie să bagi în seamă fantoma unui om de zăpadă, așezându-mi cu grijă visul unui fular la gât