CENACLU

Noi, generaţia de strigoi care bântuim librăriile Pe vremuri duceam sticle şi borcane la centrele de colectare Stăteam la rând pe ploaie, soare, vânt Cu bănuţii câştigaţi cumpăram cărţi şi ziare Trei saci de sticle pentru Albumul memorial Nichita Stănescu Două sacoşe de borcane pentru Nicolae Labiş Cel mai bine se plătea sticla de şampanie […]

inima mea are numai intrări cine‑a pătruns în ea acolo rămâne viaţa un şir lung de întortocheate cărări azi sunt nu ştiu dacă voi mai fi şi mâine suntem praf de stele dar avem de la Tatăl o adiere caldă a Duhului Sfânt calea aurită spre Cer de pe pământ cheltuim viaţa pe lucruri omeneşti […]

Să nu-i mâniem pe zei, Că, după ce ne-au tăiat în două, Pot să ne despice şi-n patru Sau, doamne fereşte, să nu ne trezim Secţionaţi în opt… Şi aşa, feliaţi, bidimensionali, Complexaţi şi stresaţi Vom rămâne Pironiţi locului. Să ne împăcăm la urma urmelor cu ei, Să le câştigăm bunăvoinţa, Atunci, pesemne, vom redeveni […]

Cînd din trupul meu, ca dintr-o casă, a plecat copilăria, Am crezut că s-a pitit în jocul de-a v-ați ascunselea și că o voi regăsi după ce îmi voi trăi marea și – la acea vreme, credeam eu! – singura, unica, neasemuita dragoste. Atunci buzele îmi erau prinse în sărut, ochii se mirau – la […]

nu mai știu de unde-au apărut cânta și ea și el cânta de undeva pe orizonturi parcă se scria un paragraf de sete și lumină iar stâncile uitaseră să vină pentru tribut   se îmbrăcase-n voal de stepă vie pe note-ntregi ar fi dorit să fie o partitură scrisă-n zori când va pieri nectaru-n flori […]

Patria-i plină De cimitire, locul de veci se vinde la licitaţii de lux, bancnotele câştigate la comandă sunt doar cărămizi una peste alta, la temelia cavoului rece cu poze color şi texte gen nu te vom uita, există o competiţie a morţii, cei adormiţi se întrec să fie pământ sau cenuşă, (chestie de crez bisericesc) […]

  Pe ritmuri dacice scandăm, Libertatea ca pe-o doină o invocăm. Bătând în tobe precum geții: -Feriți-vă din calea săgeții! Ce din inimă pornește, În ochi focul lui Zamolxe primește Și sfâșie văzduhul către voi, Pornind din corul vocilor condus de noi.   Timpurile s-au schimbat, Generațiile au evoluat, Ca niște pui de lei Bunicii […]

     – poem sacrificat poetului Nicolae Labiș – Mă ia de subțiori pasărea Rea Și mă face demâncare, Zburându-mă în gheare, Către cuibul ei din zare. Mă vor mânca puii păsării rele, Nevinovați și neștiind că mă mănâncă. Se vor bucura sub stele În cuibul lor mușcat de stâncă. Și eu de bucurie am să […]

În urmă cu mult amar de vreme trăia o fată aşa de frumoasă, încât bunii ei părinţi nu se mai săturau privind-o, iar străinii îşi făceau dinadins drum prin locurile acelea pentru a se bucura de înfăţişarea ei. Când era de zece ani, se opreau păsările cântătoare din trilul lor ca să o vadă, la […]

poezia nu se scrie cu sânge poezia este sânge inocentul sânge sufletesc liber și angajat agățat cu emoții pe respirațiile ghem Maeștrii dau drumul firului (îngerii aleși îl prind)     Imagine de pe: pequenostatuajes.com