Cum prezentul astăzi a uitat că tâmpla-mi moare
şi că sunt Euridice, că mi-e gura însetată,
cum tu eşti astăzi oceanul pe care-l încerc cu mâna,
cu tot trupul meu de viţe, cu sărutul tăinuit,
aşadar, cum toate-acestea se întâmplă pe sub soare,
o să îmi prea-plâng durerea ce zăpada mi-o arată
ca pe un mieluţ ce ştie c-o să-i taie mâine vâna…
Of, cum se aprinde pacea colo sus, în infinit…
Și-apoi o să ies din noaptea cu miresmele de rai,
samovarul când se unge din petalele de ceai.
Sursa foto: https://i0.wp.com/img641.imageshack.us/img641/3391/img9748r.jpg