Iarnă zurlie

ninge ca la Pitești dalb dalb dalb

cad păsări negre din cutii de scrum

pata din palme s-a înroșit amar

beau ceai cu biscuiți și recitesc Pușkin

orașul patinează în zigzag

latră toți câinii albi din mine

pe unul care scrie poezii

cu soarta ruptă-n colțuri/cuvinte vii zurlii/

ninge pe gura de canal

înfășurat în ziare omul de omăt

frânge cuvinte roșii înmuiate în vin cald

se aburește coama norilor

iar soarele este un schelet

de care fulgi se prind lucioși ca lame de oțel

e iarna care îmi place mie

cu franjuri galbeni atârnați de cer

iar sufletul de țurțuri pictat în efemer