Rutină

Aproape noapte. Mi-e sete de-o clipă de copilărie.
Ce arșiță amară! M-aș îndopa cu mângâieri de mamă.
Mă văd rătăcită prin glasuri de bunici. Nu au vrut, sărmanii,
Să ne mai fie pe aici. Noapte!
O pală de lună mă scaldă. Miroase a frig.
Sobă dogorindă, uitată-n casă părintească.
Miez de noapte! Doare adevărul zilelor rămase!
Jurnalul m-ar speria de ,,n” scurse zile!
Nu-l țin! Să uit vreau!
Ce țin minte e-n suflet!
Noaptea e mai palidă! De voce de mamă, de voce de tată
Mă ia un dor nebun!
Mă ia alarma, repetată, la rost!
Noaptea dispare! Programat pas după pas
Spre o nouă noapte.
Mi-e sete arzândă de-o clipă de copilărie!