CENACLU

          Viaţa şi moartea, trecerea noastră prin univers, dramă în două acte, întotdeauna unul sacrificat celuilalt, pentru a împăca spaţiul curgerii timpului. Pe o traiectorie predestinată spiralei se construieşte, după închipuirea creatorului, iluzia de om. Din amintirile care sfidea ză ficţiunea, substituindu-se trecutului în care au fost culese, pentru a nu mai face parte din […]

Dorul bântuie prin noapte, Așteptând sub bătrân tei, Făt-Frumos cu tandre șoapte, Pe-ale timpului alei.   Pe Veronica o cheamă În al cuibului amor, Când noaptea strecoară-n geană, Vis din basm nemuritor.   Dorul căutând iubire, Îl vântură vântu-n veac, Pe-a zării nemărginire Să unească dor cu drag.   Dar eroii din poveste Rătăcesc prin […]

Terestră de mai sunt, mă mântuiesc la cer, Ireversibil ornic se zbate în nisipul viu, La paşii seceraţi ai lunii, privesc si sper, Urând să fiu recrut, de ce ostaş să fiu?..   Femeie sunt, şi coasta, ca un ram, e verde, Prin vene lacrimează culorile de flori virgine, Tereştrii ar vrea să- mi spuna, […]

„O lectură adevărată este ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor! ” (Costel Zăgan) Ştefan Doru Dăncuş, ELIBERAREA „L-am trimis şi pe drac în şomaj…” constată autorul. Şi totuşi! Astăzi, oare mai poate fi salvat omul? Omenirea, în general? Sau altfel spus : MAI ARE VREUN ROST / SENS SĂ FIE SALVAT […]

Azi dimineaţă o piatră a început să plângă. Munţii au încărunţit ascultându-i cântecul; apele au amuţit când i-au sorbit lacrimile; cerul a orbit spălând-o cu toate păsările văzduhului iar soarele s-a stins după ce i-a sărutat obrajii! Numai oamenii au râs şi au călcat-o în picioare!   Mozaic în Alb şi Negru – 2013 Sursa […]

„Tu crezi c-a fost iubire adevărată?” se-ntreba, abulic, maestrul Minulescu, eu zic că nu a fost, cel puțin așa susțin astrele, cică ne-am afla într-o magică alcătuire, vis și speranță, dorință și trup, învidia florilor de cactus pentru extazul nostru botezat cotidian. Sursa foto: pinterest.com

Omul simțea nevoia să-și amintească de ce nechezau caii alergând prin nuanțe de jasp verde când luna, rezemată de stâlpii tindei, alăpta puii șarpelui de casă.   Știmele albe i se încolăceau pe brațe, apoi ticăiau în pereții lumii anunțând noile treceri.   Totuși, nu reușea să rememoreze decât o spaimă nisipoasă și că, odinioară, […]

punctul ce sunt își plângea nimicnicia geometrică, dezolându’se în căutarea perechii punctiforme ursită strâmb să’l aștepte la capătul unei drepte.   acestea fiind zise, la orizontală te tăvăleai impudică, sperând iluzoriu că verticala mea perpendiculară, te va zbura spre o lume, alta decât cea carteziană, acolo unde ai sfârșit, în a’mi pierde visele prin spațiu. […]

nu ştiu din oricare alt motiv (înafară de cel din planul obscur) m-ai vândut pe-o depărtare m-ai vândut pe un fum   mă răscumperi azi, aici şi acum pe-un pumn de flori şi frunze dintr-un dud la preacinstita sărbătoare a libelulelor din câmp   pe rugul aprins de păpădii se prind, se-ncing în hore neprevăzutele […]

Fereastra înlăcrimată s-a aburit lacrimile-i încep să curgă una câte una E doar o banală reflecţie sau un vis? Iau paharul bacovian şi sorb Melancolia Şi intru cu ochii tumefiaţi în împărăţia Ei… fereastra a dispărut şi ca prin minune Totul a înverzit, amintirile, visurile, dezamăgirile Melancolia aruncându-mi astfel trupul sfâşiat de Soartă în imperiul […]