Vin iarăși pe pământ

Terestră de mai sunt, mă mântuiesc la cer,

Ireversibil ornic se zbate în nisipul viu,

La paşii seceraţi ai lunii, privesc si sper,

Urând să fiu recrut, de ce ostaş să fiu?..

Femeie sunt, şi coasta, ca un ram, e verde,

Prin vene lacrimează culorile de flori virgine,

Tereştrii ar vrea să- mi spuna, că- s de veghe,

Iar cineva din cer m- ar lua, să- mi înflorească crinii.

Mă mântuiesc în lutul veşnic, aproape de lumină,

Cand nopţile dispar în mrejile albastre,

Păzesc pe Dumnezeu si- L rog să- mi dea …inima,

Înconjurând păcatele şi visele sihastre.

Terestră daca sunt, vin iarăşi pe pământ,

Să împlinesc un asterisc din lutul mântuit,

Nu voi sa fiu statuie, nici sus, atât cât sunt,

Sunt omul care- a dat, din piept nisip, şi n-a murit.

Foto: Andi Spot