CENACLU

Nervurile frunzelor șerpuiesc dincolo de orizont. Își trag seva din insula de aer violet pe care umbrele își strâng la piept singurătatea. Mâna albă sfâșie dantelele nopții, înnoadă nervurile și o Cale Lactee vegetală dă naștere la breșe luminoase în aerul întunecat. Geronda zărește chipul lui palid. Lumina explodează în mii de particule. Inima ei […]

Descântec În nopţi de primăvară gândeşte-te la mine şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine, în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine. Chiar dacă nu-s alături, ci dus de mari lavine, mă frâng de stânci haine în depărtări streine, – pe cuvertura albă, cu moliciuni feline lungită ca […]

Ştii, mamă, viaţa are prea multe indicatoare, dar niciunul de întoarcere, să mă ducă la naşterea ta, să îţi simt plânsul de stea să mai pot fi copil, când mă ţineai de inimă să nu scap visurile.   Acum clipa ţipă şi eu tac vreau să-ţi aud cântecul de leagăn iubirea să mă legene pe […]

Am început să cioplesc apa; ochii i s-au umplut de chinurile facerii. o durea peste tot loviturile mele îngenunchiate de nesupunerea-i. dintr-un colț al buzei îmi zâmbea laconic ca un lacheu de frică să nu verse pocalul stăpânului. câte noduri aveau îmbrățișările mele! păsări cu aripi ciuntite răbufneau din lacrimile-i împietrite de durere. pe umerii […]

Mai miros a tine, mai miroşi a mine, o să vină vremea să ne şteargă ea, încercare aspră, misiune grea, nouă, niciodată, nu ne va fi bine. Te-am iubit cu moartea în împreunare te umpleai de mine, iarăşi te vâna, azi rămâi cu moartea, tristă, blânda mea, eu rămân cu pielea scânteind de sare. Mai […]

Voi zbura în nopţile cu lună cântând, descântând – un ultim cuvânt. Lumină îţi sunt, tăcere şi piatră, ninsoare, copac în oglindă, hieroglifă, flacări în apă, pământ…   din vol. Castanii orbi, 2016 Foto: Maria Otilia Hodina

O aud în fiecare noapte fredonându-și opera. Notele grele curg peste fiecare umbră și se înalță nepăsătoare în văzduh. Și-a făcut cuib în apropiere și cântă. Am și văzut-o într-o seară. Era frumoasă. O bufniță micuță și elegantă. Penele albe pătate din loc în loc de un gri ușor vizibil, coada-i ca de rândunică și […]

Grea cruce să iubești pe unii. Dar tu – ce simplă! De-nțeleg Secretul frumuseții tale, Enigma vieții o dezleg. S-aude, primăvara, foșnet De adevăruri, cum răzbat. Ca aerul îți e-nțelesul, Ca el de dezinteresat. Freamătul viselor s-aude Atunci – și parca le și vezi. În rândul marilor temeiuri, Tu, precum aerul, te-așezi. Ușor e: te […]

Am fost, mamă, pe acasă, Dorul avea cuib sub masă, Cânta vântul prin odaie Și-aducea în suflet ploaie,   Te-am căutat printre meri, Și-am găsit pașii de ieri, Te-am strigat în prag de-amiază Mi-a răspuns o mierlă trează,   Noaptea purta chip zidit Pe un drum nepietruit, Te-am zărit mergând pe dealuri, Dar piereai în […]

în tâmpla uitării potcoveam refrene desculțe, spălam copite nefericite, și strigam cât de tare puteam, a dor nenorocit, ador, adurerea nostalgiei, sperând la anorocirea măcar a vreunei copite, rătăcite, plânsă, implorându’mă să’i potcovesc destinul cu mânurile mele fracturate în paranteza unei vieți trăită râzând, cu tine dansând, pe degetele frânte ale pianului meu dezacordat.   […]