Luna mea din geam

Am fost, mamă, pe acasă,

Dorul avea cuib sub masă,

Cânta vântul prin odaie

Și-aducea în suflet ploaie,

Te-am căutat printre meri,

Și-am găsit pașii de ieri,

Te-am strigat în prag de-amiază

Mi-a răspuns o mierlă trează,

Noaptea purta chip zidit

Pe un drum nepietruit,

Te-am zărit mergând pe dealuri,

Dar piereai în mii de valuri,

Parcă te-aș fi întrebat,

Cum e crezul retezat,

De ți-e sete, ori de ai

O fântână lângă rai,

Cum răsună dor de dor,

Când ești pasăre în zbor?

Vino, mamă, spre amurg,

Când dau ceasurile-n pârg,

Să măsori timpul cu scara,

Să urci până-n ceruri vara,

Să deschizi ușa pe care

Ai trântit-o la plecare,

S-o descui așa cum poți,

C-ai făcut spre soare porți,

Să te-așezi, mamă, pe-un ram,

Să fii luna mea din geam.