Am fost, mamă, pe acasă,
Dorul avea cuib sub masă,
Cânta vântul prin odaie
Și-aducea în suflet ploaie,
Te-am căutat printre meri,
Și-am găsit pașii de ieri,
Te-am strigat în prag de-amiază
Mi-a răspuns o mierlă trează,
Noaptea purta chip zidit
Pe un drum nepietruit,
Te-am zărit mergând pe dealuri,
Dar piereai în mii de valuri,
Parcă te-aș fi întrebat,
Cum e crezul retezat,
De ți-e sete, ori de ai
O fântână lângă rai,
Cum răsună dor de dor,
Când ești pasăre în zbor?
Vino, mamă, spre amurg,
Când dau ceasurile-n pârg,
Să măsori timpul cu scara,
Să urci până-n ceruri vara,
Să deschizi ușa pe care
Ai trântit-o la plecare,
S-o descui așa cum poți,
C-ai făcut spre soare porți,
Să te-așezi, mamă, pe-un ram,
Să fii luna mea din geam.