CENACLU

Dormi?   Dormi, sufletul meu? te-ai culcat? Plouă şi singur mi s-a urât. Vreau să nu te supăr. Te-am văzut citind la lampă Şi n-am băgat de seamă Când ai închis oblonul din grădină, Tărcat cu dungi egale de lumină.   Am bătut încet în fereastră Şi iar am bătut, mai tare, Şi am intrat […]

Dacă tu ești atât de luminos, Lasă-mi întunericul Să se reverse asupra-ți Și să fim spectatori La dansul umbrelor îndoielnice! Într-un ceas anume bolțile mele Se vor lepăda de astre, Făcând loc azurului candid. Din infinitul acelui ceas Se vor umbri ochii tăi de mine… Vei cunoaște atunci pereții de gheață Ce mă-nconjoară și îi […]

Singularitatea de dincolo de cuvânt este mai mare decât cuvântul. Ea este Tot ceea ce simți, ceea ce vezi, ceea ce atingi cu inima. Dincolo de semnul cuvântului este citadela de cuvinte neterminate ca Domul lui Gaudi, este suma stărilor intime, este esența Ființei, realitatea transfigurată în putere, jucându-se pe sine. Dincolo de cuvânt este […]

Umanizare Castelul tău de gheaţă l-am cunoscut, Gândire; Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Şi-am mers, şi-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Şi sub un pâlc de arbori stufoşi, în fapt […]

Descreţeşte-mi faldurile acestei toamne, Să curgă-n râuri de floarea soarelui Spre întrebările din mine , Spre ziditele cuvinte strânse-ntre dinţi Şi-ntre buze ce n-au sărutat icoane (Dar nici umeri de bărbaţi peste 40 de ani!)   Acoperă-mi ridurile acestor ceasuri goale! Să nu le prade deznădejdea, Sau frunza de trifoi cu patru foi. Să nu […]

pe măsură ce împart trupul cu tine nu mai există să nu furi, să nu ucizi nu mai există nici fericire, nici moarte, doar un lagăr din carne și oase unde Dumnezeu nu există și cele zece porunci le calc în picioare și totuși iau din tine partea ce mi se cuvine ca după un […]

În saloanele halatelor negre, cei deteriorați, atinși până la os de rugină, sunt înghiontiți cu lungi cozi de mătură, geamurile lor astupate nelăsând să se vadă cum plouă alb.   Cu gesturi lemnoase, de miriapozi masivi, se târăsc și aplaudă rarele foșnete ale cearceafurilor apretate ori ritmul în care păsările lovesc sticla scoicii care-i adăpostește. […]

Capitolul VII (Din romanul Pe malul de lut al fluviului, aflat în lucru) Se mai întâmpla ca Ionel Corban să nu-şi întâlnească de câte ori dorea prietenii din Piaţa Veche. După ce, în acel an, se terminaseră de construit şi ultimele blocuri turn din apropierea Dunării, iar malul străzii Mazepa fusese terasat, pe buza lui […]

Săruta-mă mereu, chiar dacă Durerea m-o răpi-n potop. Voinţa rece nu se-mpacă Cu-al sângelui vioi un crop. În al petrecerii avânt Să nu vrem cupa sfărâmată. Pricepe că pe-acest pământ Noi nu trăim decât o dată. Întoarce-te spre cerul orb, Prin ceaţa mucedă, priveşte, Cum luna ca un galben corb Deasupra lumii se roteşte. Săruta-mă […]

Avansează timpul fără să-l programez se întoarce milos sub forma asta de fapt (gângurit în măduva oaselor) intensitatea trăirii nu are limite fac schimb și aleg să fiu convulsii nemăsurate în pantofii tinereții încalț circumstanțele atenuante nu ampatrii, dar mi-a rămas un dor în inimă ochiul cuceritor al mediocrității, nu mă cucerește; crede-mă, vorbele mele […]