CENACLU

Dezbrăcată de sine se ivi În oglinda mării, cu chipul plâns ea se privi; Renașterea clipei infinite o-nvălui, Nisipul cald, sub creștet, deodată îl simți… În voluptatea sa, singurătatea o apasă, Inima ei hămesită de amor Se lovea acum, cu angoasă, De stâncile străvezii; Sub umezeala lor, tristețea ei se scrijeli, Iar la cascada cu […]

Toamne-i dedic uitarea a tot ce-am risipit să scapere de frunze schelete-n insomnii pădurea frunţii mele mesteacănul ursit să-ncruste aşteptarea ce n-a putut domni,       În viaţa-mi dejucată când abătut prin schit de-o candelă ispitei răbdând efemerii dezvăţul neştiinţei m-a coborât în mit deodată cu uitarea să-ncep a suferi. Sursa foto: pinterest.com

Când Soarele se va stinge, Și totul va fi în întuneric, Când păcatele apogeul vor atinge Să nu speri la drumul feeric, Căci apusul demult va fi răsărit Și-n păcat, toată lumea a domnit…   Nici lună și nici stele, Nici alei spre lumină, nici Calea Lactee Nu vor fi acolo să lucească, Sau din […]

Un cuib săpat în stâncă a fost sufletul meu, Și-au poposit în el, odihna să o guste Și om samaritean și omul fariseu..   O flacără născând jăratec a fost inima mea, Și au luat pe rând, câte-o scânteie, Și omul ce râdea..și omul ce plângea..   Un curcubeu pe cerul vieții a fost cuvântul […]

Definiţia strigătului Ţi-aş spune ceva, despre noi, despre zăpada de-afară, despre dragostea mea. Ţi-aş spune ceva, orice, numai să nu crească iarba tăcerii între noi. Ţi-aş spune ceva, ce-ai ştiut, sau ce ştiu, dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu. Octavian Paler   (sursa foto: cbrancusi.info)

În mine plâng copiii preschimbaţi în iarbă, jelesc bătrânii obosiţi de frig… Pendula dă din coadă şi nechează că-i este foame de lumină, că-i este sete de-amintiri… Am risipit atâtea zile ca să respir un punct din piatră, să legăn iepuri, crocodili, jivine ce curg cu râul de sub vatră…

Purtăm pe tălpi urmele pașilor strămoșilor… Învingem șoaptele care ne-alungă-n trecut cu fiecare zi în care ne-ndreptăm spre casa din soare, din străfundul ființei urmașilor… Foto: Andi Spot

Ce repede trecu şi vara asta, Ca o scurtă ploaie de vară Între două zile-nsorite Cu arşiţă barbară. Ne vine-a umbla fără veşminte, Fără trup ne vine-a umbla. Ani grei au trecut peste noi De când am pierdut dragostea ta. Tu gândeşti mereu la ce-a fost. Iarba arsă nu mai învie. Luna uneori răsare devreme. […]

În chip de Adevăr și de Iubire Tresaltă-n suflete nebiruite mărturii, Ce-și decorează mantia de dor, în înfrățire, Crezând făr’ de mirare în virtute, mii și mii…   Se lasă-n voia unui veac ce stă la pândă, Ei capătă neîncetat alai ceresc Cu care seacă tot vrăjmașul de izbândă, În fața lor, tot răul și […]

Păcat. Eram o invenţie atât de faină Ţi-au extirpat Coapsele din şoldurile mele. În ceea ce mă priveşte, Toţi sunt nişte chirurgi. Absolut toţi. Ne-au demontat Pe unul din celălalt: În ceea ce mă priveşte Toţi sunt doar nişte ingineri. Absolut toţi. Păcat. Eram o invenţie atât de faină Şi de drăgălaşă. Un aeroplan construit […]