Doina Bezea 
Am început să cioplesc apa;
ochii i s-au umplut de
chinurile facerii.
o durea peste tot
loviturile mele îngenunchiate
de nesupunerea-i.
dintr-un colț al buzei
îmi zâmbea laconic
ca un lacheu
de frică să nu verse
pocalul stăpânului.
câte noduri aveau
îmbrățișările mele!
păsări cu aripi ciuntite
răbufneau din lacrimile-i
împietrite de durere.
pe umerii amiezii vântul
își așezase năframa fecioriei.
te regăsisem în sfârșit
în ulciorul cu care țărmul
îți sorbea nemișcarea!
Foto: Andi Spot
