CENACLU

Bine-ai venit, An nou!… Bine-ai venit… De când te-aştept aproape-am şi albit… Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară, Te rog să nu-mi faci casa de ocară… Nu te grăbi să-mi intri pe furiş, C-abia sosişi… Noroc că te-aşteptam deştept Să te previu la timp, să fii atent, Şi-n clipa marelui eveniment Să-mi calci în casă cu […]

Privim spre valurile cerului ca-ntr-o oglindă de azur și gândul zboară în miresme încărcate de vise. Le-nmănunchiem în buchetul vieții, s-avem hrana spiritului în lumea eternă presărată cu pulbere de aştri. Sursa foto: pixabay.com

Care-i adevăratul motiv pentru care te iubesc M-aș uita derutată prin cameră, mi-aș privi mâinile pierdute parțial Mintea mi s-ar răvăși, și cu toate că aș încerca să compun o propoziție simplă Nu-mi va ieși, nu găsesc niciun cuvânt care să lege pigmentul, în tot acest timp Prin măduva spinării trec fascicule lungi de lumină, […]

Amintirile au cofeină şi puternicul lor antren ne ridică până la stele şi ne lasă într-un poem şi a doua şi-a mia oară cota sângelui o ridică amintiri în bătaia vântului – destul sută la sută sunt despăgubită! Sursa foto: blackythevampire.files.wordpress.com

Motto : O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor. (Costel Zăgan)  Autoportret disimulat (Andrei Pleșu, Fața către față. Întâlniri și portrete) ”Cititorul citește cărți și extrage citate. Autorul citește ansambluri și face hermeneutică. Aș agăuga că există și o a treia variantă : lectura creatorului, adică a aceluia […]

Mă cheamă Cătălina. După neam, suntem ţigani ursari. Am inimă de iarbă şi vânt, iar în sânge îmi curge un blestem tăcut, ca un şarpe trimis. Pesemne, viaţa m-a lepădat pe drumuri, dar în aceste drumuri mi-am descoperit rădăcina din care am fost ruptă… M-am născut cu un trandafir pe umărul stâng, puţin spre spate, […]

(căutându’te mut prin mov’albastru) Ce ispravă ar fi să ni te’ntorci! ce mai metaforă ne’ai trânti așa, din umbră… Ar cam fi timpul unirii orizonturilor Nichita…! Femeia aia s’a transformat în icoAna lu’ Manole de când n’ai avut nimic mai bun a face decât să’i săruți tu talpa cu verbul tău, Nichita! Plânge și strigă […]

– Aminteşte-ţi că am scris toată ziua despre visele dintre cuvinte, despre taina mea sublimă, despre lacrimile ce îmi lungesc mâinile ca să te cuprind, sub vânt de clopot ce ne pătrunde. – Curmăm doar răspunsul, iubito, din povara de divin, din raza sau din pata de ţărână şi ne vine greu să ne hotărâm […]

mă doare noaptea cu visele ei, fluturând amintirile pierdute în pădurea de gânduri fâlfâinde lângă stelele argintii unde ai plecat și de unde ne privești ascuns de norii plumburii; mă mângâie noaptea cu parfumul ei de ninsoare căzută peste sufletul meu; ninsoare topită în lacrimile de cetină din bradul împodobit cu globuri aurii lucind peste […]

Anotimpuri A venit iarna-ntr-o zi. Era de aşteptat. N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat. A venit iarna subit într-o după-amiază, Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează. Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine. A venit iarna din nou pentru-a câta oară? Ca o albă […]