Carmen SorescuCarmen Sorescu
01.01.2017

Dacă mă vei întreba

Care-i adevăratul motiv pentru care te iubesc
M-aș uita derutată prin cameră, mi-aș privi mâinile pierdute parțial
Mintea mi s-ar răvăși, și cu toate că aș încerca să compun o propoziție simplă
Nu-mi va ieși, nu găsesc niciun cuvânt care să lege pigmentul, în tot acest timp
Prin măduva spinării trec fascicule lungi de lumină, doboară distanțe, intrigi
Știi tu, iubirea e ca turma bezmetică de antilope care fuge din calea leilor
Capătă forță pe măsură ce este în pericol, de undeva dintr-un punct
Pe care nu-l voi găsi niciodată, valurile sparg țărmul, cum ar fi să dormim
Împreună la mare și să auzim marea cu vuietul ei care ne trece prin corp
Dacă mă vei întreba care-i adevăratul motiv pentru care te iubesc
Ar începe subit să plouă și bluza mi s-ar lipi de corp ca mierea de degete
Din mine s-ar desprinde bucăți care nu-mi mai aparțin, femei din mine
Ar fugi pe rând, aș fi un mal surpat de mângâierile tale, până aș rămâne
Ceea ce vrei, ceea ce cauți, trebuie doar să ai puțină răbdare, iubirea
Nu iese așa cu una cu două la suprafața epidermei, iubirea e un țesut viu
Poate un organ, un fluture de noapte, un inel, un templu ascuns

Sursa foto: stellajaneinteriors,com.au