Pe marginea unui vis

Pe marginea unui vis
Mi se-arată lumea toată
Și mă uit jos în abis
Pe un munte cocoțată.

Dacă vreau, eu pot zbura
Peste pajiște și munți,
Peste creste a mă-nălța,
Peste râuri și-a lor punți.

Dacă e un vis în noapte,
Toată valea mi se-arată
În lumină, pân’ departe
De la lună invadată.

Dacă e să fie ziuă
Văd ce-i splendid pe pământ
Flori și brazi, iarba cu rouă
Trăiesc tot, fără cuvânt.

Sunt și oameni oarecare,
Dar îmi văd de zborul meu,
Îi privesc cu detașare,
La-nălțimea unui zmeu.

Sunt zburătorul ideal,
Un Icar întruchipat.
Pare vis, dar e real,
Chiar așa înaripat.

E ceva prin vis ce-aud
Insistând cu obrăznicie
Este ceasul meu zălud
Și mă-ntorc din veșnicie!

Mă uit pe geam și totul piere
Ca și când n-a fost nicicând,
Ca o crudă expiere
A ființei pe Pământ.

A fost ceva, trăit simțit
Mi-este vagă-o amintire
Un vis superb, dar risipit,
Spulberat în nemurire.

Sursa foto: blogulirinei.ro