CENACLU

Luminile se amestecă în profunzimi de întuneric. Umbra se întinde înghiţind toate oglinzile. Blestemul existenţei arde mocnit… Sunt vie fiindcă am murit. Îmi cumpăr lumină să pot aluneca printre tăceri şi printre semne… Rămân tot mai puţină… Sursa foto: aripisazbor.files.wordpress.com

părul îi era cald iar Ea își odihnea gâtul cu mărul Evei dăruit în palma mâinii mele izbăvitoare. zăream sau poate chiar auzeam poimâinile peștilor mângâindu’mi lasciv tristețile răstignite exagerat de obscen în erecția durerii. apoi, se făcea că poate m’am ridicat, la Tine, cu moartea pre moarte călcând, mascat cu scrumul ultimei țigări, tatuat […]

Submarin ascuns în apa vieții, spălat de valurile timpului – inima mea se scufundă în căutată visare. Ochii – periscopul adevărului udat de stropii de ploaie tomnatică, cu frunze ruginii, strivite de sclipirea lunii adormite, căutând tainice iubiri, privesc în zarea albastră brăzdată de iolele-fluturi, înfruntând furtunile. Gândurile sirene mă cheamă, mă ademenesc, să alunec […]

Stăteam spate în spate ca două universuri paralele. Nu ne atingeam conturul viselor, catifeaua pielii, nu ne aventuram peste graniţa straielor nevăzute. Eu cu faţa către peretele tâmplei, tu cu faţa către peretele inimii, eu alergând pe câmpul bucuriei, tu înotând în realitatea culorilor. Stăteam spate în spate ca două ape ce se întretaie când […]

Noi, doi, ce multă vreme am fost înşelaţi! – un poem de Walt Whitman – Noi, doi, ce multă vreme am fost înşelaţi! Revenind de unde am plecat, schimbaţi, dispărem în grabă. Natura găseşte întotdeauna o ieşire. Suntem Natură. Multă vreme am fost absenţi, dar, acum, ne-am întors. Devenim plante, trunchiuri, frunzişuri, rădăcini, scoarţă de […]

Mi-am planificat trecutul în toate detaliile nimic nu mă mai surprinde decât, poate, ora nașterii… Sursa foto: psychologies.ro

O, rămâi  de Mihai Eminescu O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinţ, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri şi cuminţi; Şi prin vuietul de valuri, Prin mişcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi […]

—”spre tine îmi zboară gândul  plin de dor. îmbrățișează-mi sufletul,  te rog.” (autor anonim) Trăiesc în absența ta… da, trăiesc… De parcă aș avea de ales… Poate că aș alege moartea, dacă aș fi destul de puternică… aș pune capăt întregii suferințe și ți-aş reda ție întreaga libertate, dar nu sunt… Sunt o laşă… N-am […]

Morţii îi uităm mult prea uşor. Ce-ai să faci, iubito, dacă mor? Ai să mă cam uiţi şi-ai să mă plângi Din pleoapa ochilor prelungi. Ai să mă cam plângi cu rouă grea Peste simpla groapă ce-oi avea. Şi-ai să mi te plângi că-n general M-am ţinut de crâşme şi scandal. Ca Esenin, mai de […]

M-am ascuns în cuiul ierbii cu tot vaietul ce curge, din pătări de nucă verde în fior de timp necopt, să-ți gonesc din palme cerbii, ce prin grâna gurii-murge lungi vătraie de amiază au furat din ochiu-ți mort.   Și, fă Doamne! să răsară gându-i stins prin negre ploi, verdele-i din muls de vară rădăcini […]