Ce multă vreme am fost înşelaţi!

Noi, doi, ce multă vreme am fost înşelaţi!

– un poem de Walt Whitman –

Noi, doi, ce multă vreme am fost înşelaţi!
Revenind de unde am plecat, schimbaţi, dispărem în grabă.
Natura găseşte întotdeauna o ieşire.
Suntem Natură. Multă vreme am fost absenţi,
dar, acum, ne-am întors.
Devenim plante, trunchiuri, frunzişuri,
rădăcini, scoarţă de copaci,
Suntem stânci, ne tolănim pe pământ;
Suntem stejari, creştem în luminişuri unul
lângă altul;
Suntem amândoi în turme de sălbăticiuni, fireşti
ca oricare dintre ele, păscând împreună;
Suntem doi peşti şi înotăm în mare împreună;
Suntem ceea ce sunt florile de salcâm, lăsând,
dimineaţa şi seara, miresme pe cărări;
Suntem, de asemenea, obişnuitele necurăţenii ale
animalelor, suntem legume, minerale;
Suntem doi ulii de pradă, ne rotim sus şi privim în jos;
Suntem doi sori strălucitori, noi care ne mişcăm
ca aştrii pe orbită, noi care suntem ca două comete;
Suntem rătăcitori prin pădure, în patru labe
şi cu colţii scoşi, sărind pe pradă;
Suntem doi nori care, dimineaţa şi seara,
plutim în înălţimi;
Suntem două mări ce îşi amestecă apele, două
zglobii valuri rostogolindu-se unul
peste altul, înfăşurându-ne unul în altul;
Suntem atmosfera, transparentă, primitoare,
accesibilă, impenetrabilă;
Suntem zăpadă, ploaie, frig, întuneric, suntem
amândoi fii ai planetei şi în
acelaşi timp demiurgi ai ei.
Ne-am rotit şi ne-am rotit, până am
ajuns iarăşi acasă.
Am lăsat totul pe drum în afară de
libertate;
Am părăsit totul în afară de propria
noastră bucurie.

(traducere de Mihnea Gheorghiu)

(sursa foto: pixabay.com)