Lungă rană, despărțirea

M-am ascuns în cuiul ierbii cu tot vaietul ce curge, din pătări de nucă verde în fior de timp necopt, să-ți gonesc din palme cerbii, ce prin grâna gurii-murge lungi vătraie de amiază au furat din ochiu-ți mort. Și, fă Doamne! să răsară gându-i stins prin negre ploi, verdele-i din muls de vară rădăcini […]

Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de autentificare.