CENACLU

Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile cu cele din urmă răsfrângeri ale măreţiei tale, tu ai transfigurat viaţa mea prin frumuseţea apropiată a morţii.     Aşa cum apusul de soare lasă să întrezărim puţin din paradis, tu mi-ai schimbat suferinţa în extaz suprem.     Prin […]

Ca doi copaci dac-am fi fost Despăduriți și fără rost N-am fi –nfrunzit, rod nu aveam Fără iubirea prinsă-n ram   De-am fi fost râuri fără mal N-am fi purtat nimic pe  val Nu coboram lin către mare Fără iubire, fiecare   Rotunde ceasuri de-am fi fost Am fi rămas fără-adăpost Neîntâmplați, fără popas Fără […]

Malițioși, murdari, agresivi, ascunși în adâncul pădurilor, în peșteri umede și reci, printre stâncile colțuroase din Alpii Romsdal, nemuritorii trolii de veacuri vor să domine omul. Uriași sau pitici, cu părul vâlvoi, urechi clăpăuge, nas borcănat și buze-ventuze, ies noaptea, sub clar de lună, printre brazi și jnepeni, la vânătoare de oameni. În zgomotul cascadelor […]

zilele veneau pe culoarea roșie cu eșarfe care fluturau până la urechi îmi băgasem mâinile în buzunarele tale/părea desuet gestul de a îți împrumuta două mâini reci care altfel ar fi atârnat inutile de ceafa unei zile robuste   îți iubeam ochii cu rame groase ce deformau fericirea până la disoluție dincolo de tine întrezăream […]

-Niciodată! răsună glasul soţiei încărcat de demnitate, prea puţin alterat, ca şi cum n-ar fi fost atacat de rugina care-i macină trupul. N-am să te iert niciodată! Cuvântul  acesta îi cădea soţului drept în creştet. „Niciodată”?! Retras dincolo de uşa biroului său care, deşi nu o închidea de tot, îl izola totuşi de restul apartamentului […]

Ioana Maria Ioana Maria, tu eşti acuma departe tu ai vrut întotdeauna să fii departe, Ioana Maria. Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii merg zile întregi la întâmplare şi porturile unde se întorc seara pescuitorii de coralii tu le-ai iubit de asemeni, munţi acoperiţi de zăpezi, insule, păduri şi oraşe ______necunoscute, tot ce […]

azi mă plimb prin mine în voie am voie, nu… va veni o zi mâine atunci mă voi plimba liber fără mine în timp între timp ce o să fac azi nu am habar mâine voi învăţa să merg în drum spre lumină pe o rază rătăcită în imensitatea gândului între lumini şi umbre ultima […]

A fi elev e o problemă cu foarte multe necunoscute Și-n primul rând școala boala mea de fiecare zi Și-atâția vraci încercând zadarnic să te pună pe picioare Ca și cum tu te-ai fi născut ieri Toți sar cu gura pe tine Să nu faci aia Să nu faci aialaltă Să te îmbraci așa Să […]

Din ne-nsemnata stirpe a furnicii, tot timpul car ceva, aduc sau duc. Ca pe-orice individ, (din ăştia micii) probabil mă vizează vreun papuc   dar până la strivire-mi văd de treabă, de muşuroi, de pui, de mimetism, de gândurile-mi simple şi… de grabă, de doza-mi (în exces?!) de optimism.   Visez la aripi şi la […]

Nimic! Mă ghemuiesc între două nopți așteptând lumina roșiatică a răsăritului. Ziua mi se strecoară pe sub piele… Las ochii în jos și-mi este frig. Mă dor gândurile și pașii, mă doare tristețea cuvântului din mine! Pământul se rotește printre umbre și tăceri, mă amețește, mă cuprinde într-un soi de vertij stăpânit. Habar nu am […]