CENACLU

Uitasem că-n serile de cireşar, Pădurea din buza satului Intră noaptea-n ogradă, Purtând parfum de tei. Ce dulci miresme, ce-amintiri! E-aproape noapte-adâncă Şi-aş împărți a teilor miresme Cu chipuri dragi până-n nouă zi. Cu ochii legănați în Carul Mare Şi pieptul plin de-al teilor parfum, Visez la curtea casei părinteşti Şi toți la masă, salutând […]

Pierduse şirul zilelor şi nopţilor. L-a trezit călugărul, într-o amiază, când stătea tot cu ochii închişi, întors spre perete, pierdut între vis şi reverie, între amintire şi rătăcirea unei imaginaţii obişnuite să pună stăpânire pe creierul ce i se predase de mult, de când, copil fiind, întârzia dimineţile în pat, refuzând întoarcerea în lume. Trezeşte-te […]

Era odată un împărat, pe nume Verde Împărat. Trăia cu împărăteasa lui, într-un palat cu totul și cu totul din nestemate, aflat în Împărăția de Smarald. Împăratul avea o fată frumoasă…  dar… atât de leneșă, că  nu făcea nimic cât era ziulica de lungă. Ea avea zece slujitoare care-i îndeplineau orice dorință, alergau  să o […]

Fugi   „Fugi”, îţi zic, căci a mea minte Prevesteşte numai rău; „Nu te du”, şoptește-n taină Sufletul şi dorul meu.     Tu cunoşti câtă iubire Pentru tine eu păstrez, Şi-apoi cu cuvinte rele Cum mereu te depărtez;     Şi nu ştii cui a te-ncrede Vorbelor ce ţi-am rostit, Sau iubirii făr’ de […]

În fiecare zi mi-e dor de tine, de zborul în neant nedezlegat, m-azvârl  în susul și în josul unui salt, pe fluviul respirației neîncetat. Aici, în fiecare colț de stea, materia-ți spune ceva. De te apropii de locurile pe care îmi așez privirea, îți găsești urma chipului neștearsă, lăcașul de zenit, cu tot ce ai […]

Ţi-am împletit suprema cunună de tristeţe, Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ţi umbrească înalta frumuseţe Şi astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta şovăie şi seara Descinde friguroasă în inimă şi gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând. Spre malurile unde demult […]

A trecut  ieri Un alt poştaş, pe strada gândului meu. Uitase că avea o tolbă plină cu scrisori la el. Luceau ochii gândului neterminat, tăcea… Abia mergea alb şi monoton, nu ştia ca mi-a tăiat sufletul mărunt, în două. Avea barbă albă, avea şi sandale noi. ”Ia stai, nu a venit vara deplină, omule” lucea […]

La dumneata Chipul meu îmi pare cunoscut Dar nu-mi amintesc de unde.     Nu cumva eşti tu Cel cu care-am râs Într-o viaţă, Lipindu-ne nasul de sufletul lumii Ca de-o vitrină?     Ai un rid pe frunte Care-mi aminteşte de-o istorie Modernă şi contemporană.     Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă […]

În gândul tău, mă porţi prin locuri neştiute, Mă culci pe fir de iarbă sau mă ridici spre cer. Pe frunte-mi pui cununi de sentimente mute Şi-n somn presari doar vise care în zori, nu pier.   În gândul tău, m-ademeneşti spre creste-nzăpezite, Pe-a muntelui cărare să alergăm senini ca doi copii. Şi-acolo sus, pe […]

  De după dealuri arse şi trudite, Înalţă creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Şi, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină şi scrum Întinde braţe lungi de colb în drum, Apoi îşi strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri… Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Şi-abia vibrează dincolo de zare […]