Radu Matei TodoranVisele n-au luat totul din mine
în dimineața în care m-au pustiit
mi-a rămas rouă curată în gene
și amintirile cu tine
nu mai vreau să vorbim despre clepsidre
nici despre strigoii înghețați
în morți premature
vreau să stau în umbra ta curată
ca o lacrimă de înger
vreau să simt răcoarea
formelor tale cum se distilează
în focul dorințelor mele
și să cad în beție
albastru ca o egee
ce freamătă
între malurile tale
cucernice
ca într-un schit de familie
