Mică în lumea ta

Sunt prea mică pentru lumea ta, prea mare pentru lumea mea. Universul tău e codat și cifrat, al meu este transparent și lizibil. Unele momente aparent importante devin nimicuri în ochii tăi. Zâmbete false și vorbe rătăcite, promisiuni inerte și uitate.

Oamenii spun și fac cât gândesc, dar uneori uită că a gândi nu înseamnă și a iubi pentru că sunt oameni care cred că dacă stăpânesc universul li se cuvine totul, chiar și stelele, toate ale lor, Luna le e lumină când întunericul drumului le stă în cale și Soarele le dă focul cu care ard eșecurile viitoare.

Mă uitam în ochii tăi și credeam că ai lumină și bucurie, dar tu nu ai decât întuneric și o vrajă. Râzi și îmi zici nu îți face griji cu asta, mă entuziasmez și cred în vorbe nerostite și în promisiuni care au dat sens pentru o secundă în sufletul meu.

Mică în lumea ta, mare în lumea mea. Mică în lumea ta, pentru că nu am enciclopedia sufletului în minte. Uneori, ațipesc citind cartea speranței, mă trezesc și văd pagina albă. Unde sunt rândurile? Ce ai făcut cu ele? Le-ai șters fără să mă întrebi? Oi fi vreun Rege reîncarnat și ai putere absolută?

Fii măreț, nu doar prin vorbe, dar și prin fapte. Îmbrățișează bucuria!

Mică în lumea ta, mare în lumea mea. Nu mă compătimi și nici nu fi milos. Nu ți-a spus nimeni că, de fapt, compătimirea înseamnă lipsa iubirii?

Ești doar o poveste. O poveste în mintea mea transformată într-o imposibilă filă de jurnal. Te-am creionat și te-am uitat. Ești doar o altă poveste în care lumea ta e prea mare pentru mine și se caută un alt început. Voiam să mă iei de mână și să-mi spui ce frumoasă ești! Nimic mai mult, și o poveste ar fi călătorit în viețile noastre și acum.