Poezii
Scântei la cer ce se înalță
Din lemnul vieții care arde
Se sting de nu le prinzi cenușa
Pe o coală repede dispar
În țara gândurilor nespuse
Iar tu rămâi cu golul din stomac
Poezii
Scântei la cer ce se înalță
Din lemnul vieții care arde
Se sting de nu le prinzi cenușa
Pe o coală repede dispar
În țara gândurilor nespuse
Iar tu rămâi cu golul din stomac