când şuieră o frunză
povestea lui Iisus
atunci se face noapte-n fapta mea
şi aşa temoasă şi aşa ursuză
când la-mpărţitul de trofee
în numele meu litera se face scrum
nimeni nu mă strigă
nimic nu aud
atunci o-ntorc, din nou, din drum pe mama
s-aud, prin ceruri, uşor, cum înspre mine
ea coboară trepte.
cu albastru din brânduşe
într-o muţenie de lapte
plânsului meu, mama
iarăşi, îi pune blând cătuşe
o risipă de furtuni împrăştie
rugii mele forţa
până şi, tulburată, luna
soarelui îi predă
cu tot cu dimineaţă
roua si torţa.
Sursa foto: casadex.ro