Rodica 
Vă salut pe voi, întrebărilor!
Cu voi mă-ntrețin…
De ce mi-e aproape totuna de mor?
De ce la astă-ntrebare revin?
De ce unghii albastre cu mov?
De ce părul verde acum?
Și cum de-mi place atîta să…dorm?
Nu-i vremea la modă, de drum?
Și Scrisul, o Doamne, de ce?
Și cui servește să scriu?
Hei, inimă, ce ai, ce e?!
De ce vreau să tot știu?
Iar tu Iubire, ce vrei de la mine?
Nu vezi că n-am un răspuns?
Vrei să mă-ncalți, să vezi cum îmi vine?
Și-apoi desculță, să văd cum te-ai dus?
Iar tu, filă albă, de ce te-ai rupt?
De ce nu te-am observat?
Ce accident m-a întrerupt,
și-n viață m-a aruncat?
De ce și cum am tot fost?
De ce, și cum să tot fiu?
Cum pot să măsor ce-are rost?
Cum să fiu mamă, deși nu am fiu…?!
De ce foaia albă vreau s-o rețin?
De ce mi-e drag foaie, în tine să scriu?
De ce la tine vreau să revin,
O, cititorule, să mi te-nchin?
De ce acum, parcă te simt
cum mă citești, da, nu-i așa?
De ce doar ție mă dezmint,
de parcă mie m-aș reda ?
Și cum de nu mă grăbesc să răspund?
Posibil să fii crescut într-o zi?
Ce-o fi cu joile astea, în rînd?
Și ce-o mai fi cum n-a fost cînd va fi?
