Isabela Branescu 
Dacă pepitele
i-ar fi strigat de la marginea drumului
făcând pe-a iubitele lumii?
Era o vreme în care limba lăudată de Esop
împletea raiul cu iadul, le ambala în balast
În aceeaşi cupa dansează şi astăzi
inspiraţia, vampa eternă,
stârnindu-i pe toţi cu nesaţ
Mai ştiţi cum se striga pe la cozi
Dă câte puţin să ajungã la toţi!
Şi a dat:
Unora banul,
bucuria,
festinul,
invidia,
Altora chinul,
nebunia
dorinţa,
surghiunul,
iubirea,
aroganţa,
pelinul,
Teama de prea plinul cuvântului spus!
La mine atât a ajuns, emoţia şi dorul de scris
Sursa foto: calador.ro
