CENACLU

Abisul mută şi câştigă! Viruşii n-au nevoie de frescele sufletului tău, vârcolacii le dau ajutor cu femei de feldspat — repejor mototoleşte-l şi aruncă-l la coşul de hârtii reciclabile — autostrada are supreme griji telematice…   Fierea mută şi câştigă! Viruşii n-au nevoie de dopamina privitului tău — ocheadele vântoase ţin loc de sublim vertij, […]

Am de pus în mintea ta un punct Asta pot să fac Dar n-am cum să trag o linie Pentru a o separa de acele minţi Care înlocuiesc numele proprii Atunci când va deveni sac de box Pentru opiniile divergente   Mintea ta Punct E osteneala lui Dumnezeu Punct Şi trebuie răsplătită cu lauri Punct […]

Am contemplat viața așa cum mă așez la o paradă în fața căreia nu contenesc să mă minunez. M-am desprins de mine și m-am despicat în două. Dupa repetiții, înveți mersul. Dupa repetiții, se schimbă apăsarea, ritmul, se echilibrează pașii. Buum! Buum! Buum! Dragostea face loc lucrurilor, primește nesătulă tăvălugul. Întâi apare un surâs, apoi […]

Umbra a alunecat ușor pe panta de la intrarea în parcul dendrologic înconjurat ca o cazemată de zidurile gri ale blocurilor mohorâte. Privirea mea s-a strecurat tiptil pe urmele sale. A trecut prin labirintul arborilor de tuia, cu un vârf mai înalți decât anul trecut, și s-a oprit o clipă în locul în care doi […]

„N-am de gând să stau la povești până târziu, știu că lui îi place să penduleze de la un subiect la altul despre sonoritățile timpului, despre univers, dar, după mii de kilometri parcurși până acasă, e cam problematic… ” Așa gândea, însă cine e ea să dețină controlul discuțiilor ? Era târziu. Se afla în […]

Capăt ajuns pribegiei tardiv înţeleasă spărturi de convingeri risipind între sine şi hău alt trecut.   Urzeală de umbre zadarnic în preajmă la pândă pustiul din ochi rătăceşte mai repede nopţii deja.   Ceea ce n-a încăput între privire şi gând s-a irosit culorii uitarea vine mai mereu prea târziu.   Zvon de rugină abia-ngăduită […]

să iei viaţa la bani mărunţi şi să primeşti bacşis   valoarea adăugată este taxabilă într-un surâs onomatopeic ca o butonieră tivită între facerea lumii şi apocalipsa de sine am prins cu harponul dimineţii şalul răbdării feminine pe umerii lui Goliath   un gând de neunde o frică a nimănui tremură în balamalele privirii centura […]

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile, şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău ce tremur au şi ce culoare anume, şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale, şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre şi mă rog […]

Mă trezisem speriată din visul acela care revenea mereu de ceva timp. Se făcea că trebuia să cobor o scară nu prea luminată și piciorul nu mai găsea următoarea treaptă, după care mă rostogoleam… Ajunsesem să mă trezesc în primul moment al visului în care ajungeam la niște scări, știind ce urmează să se întâmple […]

Pe fiecare filă-a vieții mele E-o lacrimă mai mult lângă surâs; Dar e-un belșug de dragoste și vis, Ca-n nopți de toamnă risipiri de stele.   Îmi răsfoiesc adesea trista carte Și-n foșnet de-amintiri surâd și-mi zic Că-n drumul care duce către moarte Eu n-am uitat pe margine nimic.   Sunt pete, însă petele-s de-argint […]