Abisul mută şi câştigă!
Viruşii n-au nevoie de frescele sufletului tău,
vârcolacii le dau ajutor cu femei de feldspat —
repejor mototoleşte-l şi aruncă-l
la coşul de hârtii reciclabile —
autostrada are supreme griji telematice…
Fierea mută şi câştigă!
Viruşii n-au nevoie de dopamina privitului tău —
ocheadele vântoase ţin loc de sublim vertij,
sărbătorile îşi leapădă pântecele primordiale,
bărbaţii se împlântă în vremuiala trecutului,
cu vârtoase platoşe de aur verde…
Muchiile mută şi câştigă!
Viruşii n-au nevoie de rododendronul tău,
de farígii tăi, de amurgul tău vulcanizat,
de odoare, ofrande, obrăzare, ortodoxie —
o iubire corp 12, Garamond, sau Times New Roman,
scârbnic văcsuieşte oniricele gene de cireş…
Sensul vieţii mută şi câştigă!
Viruşii n-au nevoie de vălurirea câmpiilor tale,
moartea se lătăreşte în filele voastre voalate —
ghidul confuz ne-a dus drept la muzeul
oamenilor singuri, lângă rondelul neprihănirilor…
Gravitaţia dornică de mai mult tâlc tace mâlc…
Albul mută şi nu câştigă!