Ana Ardeleanu 
Capul de pasăre măiastră a inimii tale
Furnica ce urcă degetul mic
Închipuindu-l Everestul
Sau cum Dumnezeu se numeşte
Cea mai mare iluzie optică
În care nimeni nu dă cu pietre să o dărâme
S-o rostogolească la picioarele sale de Goliat
Dar cel mai mare trofeu e iubirea ta
Pe care nimeni nu a învins-o
Nu i-a retezat creasta de munte
Simbolul demnităţii, coroana regală
Dobândită încă de la naştere
Pe unde norii se plimbă
Trăgând cu puşca
Cântând cântece soldăţeşti
Despre “mândra mea, draga mea”
Ca poet anonim, te înrolezi şi tu
Pentru a-i orienta
Pe cei ce rătăcesc calea
Oricum, trofeul acesta
E povestea ta de mic
De când te jucai cu degetu-n ţărână
Atunci când îngerul nu era atent
Nici alte fiinţe aflate în poveste
Ca personaje create
Din necesitatea ca, la nevoie,
Să ai pe cine da vina
Sursa foto: jurnalulcopiilor.ro
