CENACLU

Singură în cetate doruri sinucise, urme lăsate în gena urmașilor le caut în piramide de speranțe. Liniștea de sticlă mă îmbracă în scenarii nepremiate, supraviețuiesc în furtuna ce se amână cu o toamnă, cu o viață, cu niște zile, doar pictate pe iris. Cuvintele mor în priviri, tot mai nesigure, niște frunze inutile în anotimpul […]

Astăzi, mai precis astă seară, mai în glumă, mai în serios, mi s-a adresat cineva așa : *iar dormi?!* Ei bine, da ! Nu e cazul să mă justific atunci cînd muncesc zilnic cu mulți oameni care vin la cabinet cu cerințe care mai de care… Dacă aș fi ca o lebădă pe ape, probabil […]

Să te cerșesc în catedrale de cuvânt Nu sunt o sfântă și te scriu în gând Genunchiul prea se-apleacă spre pământ Tu nu mai vii să te ascult cântând. Să te cerșesc doar ploii dintre noi Azi nu se scrie umbletul la doi Și îngerii prea triști au aripi moi Nu mai coboară toamna printre […]

Deasupra zidului cu scrijelări, umbrind băncile rare arcul văzduhului apare încheiat. Cine-și amintește de focul care a ars năvalnic în vinele lumii? S-au risipit într-o odihnă rece formele. Mâine voi vedea iarăși băncile și zidul și drumul obișnuit. În viitorul deschis diminețile stau ancorate ca niște bărci în port. Eugenio Montale, „Deasupra zidului cu scrijelări” […]

Ce ar fi un om fără ţară: un Ahasverus rătăcitor în timp, în spaţiu, omul fără umbră, bătaia de joc a copiilor de pe uliţi, împăratul gol? Cutreieram cu tine, ţară, lunecând pe coama dealurilor Siracuzei dinspre teatrul grec spre Urechea lui Dionis, de acolo spre mormântul lui Arhimede. Apoi şiragul de corali, cumpărat la […]

Știi, vorbele sunt poezii în tura de noapte, când punem sentimentele pe fața de masă și le pregătim pentru viață, în sosul divin cu adaosul iubirii… Dumnezeu îmi desenase zâmbetul pe față, iar eu îl îmbrac când dimineața mă lasă liberă să exersez între coperți, anotimpurile.

Am tras sforile toamnei și-am scris strâmb, pe ușă, inventar acum, hai să-mpărțim toamna și la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu, cinci vise tu, cinci vise eu și tăcerea, apusul ți-l las ție. Ploile le voi lua eu, iar tu o să ai toate furtunile stoarse de ultimele picături de vlagă. […]

astăzi lumina cade perpendicular pe acoperișuri si niciun eufemism nu poate dezaliena lumea care s-a transformat într-o grotă din care ieșim doar în noaptea valpurgilor parcă punctul meu vulnerabil ar fi tramvaiul 36 de unde nu mă pot desprinde încă cu toate romantismele lui desuete și bătrânele sprijinite de bară știu că piața mai speră […]

Spun oamenii că au căutat o viață întreagă „femeia ideală” și n-au găsit-o. Absurd. O puteau găsi în oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevărată, care să rupă cercul insului lor, să înfrângă instinctul de conservare care îi zidea în fața dragostei, să anuleze acel abstract dor de ”femeia ideală”, creat numai […]

Somnul Sălășluia într-o cratimă Coborâtă pe drumul cel scurt dintre două idei Nici prea mult nici prea puțin Nici prea alb nici prea negru Doar un ascensor pentru liniște Suspectați că se ascund între noapte și zi Gustând din prea plinul paradei de sine Ghilotina care nu cade decât în ultim minut Un rest de […]