CENACLU

Mereu am schimbat opinii şi trenuri, Haine în carouri, mănuşi, Acele lucruri care ne incomodau Încât, în loc să batem cu ciocanul În cuiul florii albastre, Făceam gaură, cu pistolul de apă, în poeme, Pentru a le elibera de confuzie Mereu am vrut să aşez sentimentele Etaj peste etaj Fără a mă gândi la consecinţe, […]

Pe 30 martie 1899, George Bacovia debuta în revista „Literatorul” din București, sub semnătura V. George, cu poezia „Și toate”. Și toate se re-ntorc pe drumul lor  Și mândră primăvara vine,  Cu soare blând, cu nopți albastre  Fermecătoare și senine.    Dar fără ea, ce suvenir  Spre triste gânduri mă îndeamnă?  Muguri au dat pe […]

Uneori, când sunt fericită într-adevăr, Simt (sau poate numai mi se pare) Cum, în vârful fiecărui fir de păr, Îmi creşte câte o floare, Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceea împărătească, Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare, De teamă să nu se ofilească Şi nici nu mă privesc în vreo […]

…Nu ştiam că-mi eşti caritabilă vecină, amfetamină, lamentină şi oxitocină!   Plumbuim acelaşi drum spre vistierii şi înapoi, avem alergii de bun augur, dar cui îi pasă de ciocoi?   Coama tenace a timpului şi frica răstignitului în medievale porţi mistuitor dau ghes nitului.   Ne scaldă orele în giulgiul lor cu flori de gheaţă, […]

Lunecam pe firul nopții în mătasea nemăsurată de croieli. Luminile ochilor se împleteau mistuitor. Am băut clipele până la fund. Ce fior! Și când eram aproape, mi-era dor! Am făcut cort de zvâcniri, de retrageri în răsărit, în apus, am făcut slalom între vise și pământ, izvor de tăceri, de cuvânt. Păreau orele fără sfârșit, […]

Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor, trădarea oamenilor cumsecade.  Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere.  Al doilea: au sosit – pur și simplu, în sensul cel mai categoric – proștii și inculții la putere și în ciuda tuturor […]

Frânturile de cuvânt care te-ajung Ți le cânt pentru ziua Aceea când nu vor mai fi copii care plâng Geana se va deschide numai spre lumină Ți le cânt pentru ziua plină de tine A copilului care încă mai înalță zmeie Eșarfe și făpturi de vis întru cuvânt și curcubeie. Sursa foto: ganduriinimagini.blogspot.com

Şi împreună cu Dumnezeu Formează un cerc În cercul format, ca într-o horă, Se prind şi braţele mamei Dansând pe pietrele sentimentelor colţuroase Care nu pot fi rotunjite Într-o simplă carte de poezii   Desigur nimeni nu te despăgubeşte Când îţi dispar, pe rând Tinereţea şi poemele de dragoste, Nu-ţi dă nimeni în obraji, cu […]

Mulți sunt de părerea că „Nu drumul, ci destinația contează“. Au urcat într-un mijloc de transport, au alergat cu el așa cum s-a putut, ba călare, ba pe jos, ba pe la umbră, pe căi ocolite, ca pocitania de om din poemul „Noapte de decemvrie“ a lui Alexandru Macedonski, ba pe drumul drept și pustiu ca […]

Sunetul ploii pe obrajii noștri, fierbinte, volbura atâtor întrebări fără răspuns sărutul ghiocelului care aleargă cuminte sau liniștea primăverii toate-mi sunt de ajuns. Mi-e cântecul nor de atâta așteptare, lumina și-a prins părul în candelabre de zei eu sunt doar un om, nu un dor cu răbdare să te strâng dimineața din ierbare de tei. […]