Poem de albastru

Sunetul ploii pe obrajii noștri, fierbinte, volbura atâtor întrebări fără răspuns sărutul ghiocelului care aleargă cuminte sau liniștea primăverii toate-mi sunt de ajuns. Mi-e cântecul nor de atâta așteptare, lumina și-a prins părul în candelabre de zei eu sunt doar un om, nu un dor cu răbdare să te strâng dimineața din ierbare de tei. […]

Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de autentificare.