Gabriela Pachia 
…Nu ştiam că-mi eşti caritabilă vecină,
amfetamină, lamentină şi oxitocină!
Plumbuim acelaşi drum spre vistierii şi înapoi,
avem alergii de bun augur, dar cui îi pasă de ciocoi?
Coama tenace a timpului şi frica răstignitului
în medievale porţi mistuitor dau ghes nitului.
Ne scaldă orele în giulgiul lor cu flori de gheaţă,
topazul gândirii divergente dogoreşte-n fortăreaţă…
Evlavios, rărim păstârnaci, devorăm dialoguri,
ne punem bine cu moartea recitând decaloguri.
Postere perisabile împănează toate ideologiile,
rulade şi rumenele ne traversează nevralgiile…
Cu calendare reci pe umeri eviscerăm iubirea.
Nepăsarea de ierbar votează supravieţuirea.
Ce ghinion! Norocul şi-a luat liber până la Crăciun,
Veşnicia a intrat în vríe, iasomiile au gărgăuni…
Doamna poematică polenizând blonda răsură
şi-a şatirat azurul, şi-a vopsit recent ecotrăsură!
Étrangère, mon étrangère, vive le programme scolaire!
Muşeţel, volatil muşeţel, dăruit c-un olimpian fler,
istoria vălurată se măsoară în Bobâlne!
Oraşul viselor injectabile ne-atârnă lesa de câine.
Periodic, reînnoim contractul cu colivia,
ale argilei slugi torc euristic neoveselia…
Oraşul îmbuteliază trâmbe de glorie — trădătorul —!
Pe versantul de vest, hai să mai dăm cu aspiratorul!
Ce bine c-am semnat factura de tăcere : ‛Predat’ / ‛Primit’!
Dizarmonice beţii de putere ne vor răsplăti însutit!
Hieratice orare perfide ne vizitează cu nesaţ. Haţ!
Cu periscop şi turbofor, ne-am prins, fără să ştim, în laţ!
