CENACLU

Mereu țăranul a fost cel prigonit, cel exploatat, el care și-a văzut de coliba lui. „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.“ spunea scriitorul Ioan Slavici prin glasul bătrânei în Moara cu noroc. Țăranul muncea din zori și până-n noapte și trăia […]

pe vremea industrializării masive tata străbătea orașul până la fabrica cu hale imense unde demonta orice mașinărie/ era eroul zilelor cenușii când mama lucra în schimbul trei/ știa pe de rost mecanismul pieselor pline de ulei de motor și venea cu geanta zdrențuită burdușită  de eugenii până într-o zi plină de turbulențe și de șomaj […]

Tată, nu ai mai rămas să culegi anotimpurile mustind de viață să-mi așezi în glastră copilăria. vino, prinde-mi în păr primii ghiocei, primăvară să danseze prin minte un vals știut doar de noi în grădina din fața casei plivesc dorul sălbatic dar tot crește până la nori îmbrăcând câmpiile sterpe te naști mereu în versul […]

O fi udat cineva florile de pe mormânt? Au ieșit desigur bunicii, stau de vorbă ca în fiecare primăvară Banca o ceruseră cu insistență în ultimul lor an de viață Să  avem unde aștepta ploaia, arăta groparilor norii de pe pielea sa Oferindu-le vin și nuci îngropate în sare, luați, nu se știe cine moare […]

Am făcut-o pentru că nu am putut altfel. La început, căutam o cale mai lină, mai limpede, mai fremătătoare, mai delicată, de călăuzit înariparea, navigarea pe mare, să dăruiesc comoara și mirarea c-o poezie și cu mine în plus, să se simtă iubit universul, să se bucure și în zori și-n apus, garanție pentru unicitatea […]

         Gheorghiţa nu ştia nici ea de ce credea că, dacă o să se-ntâmple, asta o să fie într-o sâmbătă sau într-o duminică. Nu într-o altă zi a săptămânii. I se părea că sărbătoarea n-ar mai fi fost atât de mare dacă ceea ce aştepta ea să se petreacă ar fi avut loc luni, sau […]

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei, Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place sa le rup firele și să umblu cu ele în dinți, Să amețească, privindu-mă […]

Între mine și tine, aerul aprins șterge icoana îndelung sfințită cu rugi și destine copiate din basme. Cuprinde-mi fricile, arde-le! Și în biserici fumul face cererea lui Dumnezeu să-mi lumineze zâmbetul. Eu, jumătate lumină, cuprind începutul indecis, amprenta pasului pe treapta unde șlefuiesc în taină șoapta dintre un sărut și ultima îmbrățișare, când știu că […]

Tu ești aproape convins. Doar noi Răbdători și neașteptat de toleranți Credem în cerul dimineții. Iubim tăcerea. Mâna Jumătate amorțită mă caută. Vorbim despre felia de pâine albă A mea mai subțire ca a ta păstrând Gustul lacrimilor. În depărtare se ivește o stea Pe umărul tău cald aripa și uimirea mea. Sursa foto: evacristinaandroniu.blogspot.com

Azi, țin depărtarea într- un capăt de ață grăbit e doar focul înserării pe drum între noi cresc lumini printre umbre de gheață și iriși se sting îmbrăcându-și nectarul în fum.   La poalele așteptării este gara pustie dimineața și-a lăsat cioburile pe un ziar pe sub tălpi a prins rădăcină vița de vie și […]