CENACLU

O, clopote de sticlă! Stranii plante pe totdeauna la adăpost! În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile! O întreagă vale a sufletului pe totdeauna încremenită! Şi căldura împrejmuită spre amiază! Şi imaginile întrevăzute până aproape de sticlă! Nu ridicaţi niciodată nici unul! Au fost aşezate multe pe vechi nopţi cu lună, Cercetaţi prin frunzişurile […]

Poate că nu știu bine cine ești și printre ceștile de cafea și aburii lumești mi-ar conveni să-ți spun povestea mea, copilul ce se joacă pe-o lacrimă de stea. Uite că sufletul e îmbibat de ploaie până la refuz nu mă privi confuz ca și cum ai trage mânecile unei haine uzate. Privește-mă mai bine […]

-Mamă, vreau să-ți pun o întrebare foarte serioasă! a spus Matei. -Te ascult! a răspuns mama, așezându-se pe scaun, foarte atentă. -Te rog să-mi spui cum poți ajuta pe cineva fără ca el să se supere? -Stai puțin! a rostit mama. A turnat limonadă în două pahare și l-a poftit pe Matei la masa din […]

Lacrimi se scurg din norii plumburii peste creștetul gândului demult uitat în cotlonul amintirii. Nostalgia cuprinde entuziasmul clipei și-alunecă în neantul ființei. Sentimente interzise luptă contra restituirii imaginilor din imediata apropiere. Și cuvintele de rămas-bun ne-alină sufletele jertfite în numele vieții, prin lacrimi în lumină. (sursa foto: webcultura.ro)

El s-a născut fără de trup, inventându-și propria poveste trupul lui era înăuntru, în sine, ca o umbră în somn, cum însuși este umplut de însuși, cum se sprijină viul pe este. Totuși nici nu se știe dacă-i născut, și-și are un trup, ipostază vorbitoare de înger blond soldat devotat și general al cuvântului așteptând […]

De când e lumea aceasta unii oameni nu pot nici să se odihnească că-i roade frumusețea caprei vecinului. Ei se amărăsc cu înfățișarea unei capre mari, frumoase, cântărită în aur și se frământă, fac planuri cum ar putea să-i fure capra sau măcar să o facă bucăți să nu se mai bucure nimeni de ea. […]

Și-a pus inima în palma vremii. Și-a pus mâinile pe trunchiul cireșului dornic de împărtășirea cu vinul și pâinea luminii. Privea cum se îmbrăcase în fericire binecuvântarea înfloririi. I se dăruiseră privirile, privighetori, să cânte în poeme fluieratul frunzelor. Le auzea tumultul, șoapta, strigătul, încremenirea și tremurul culorilor. Alunecau pe hrana clipelor dospind alcătuirea. Ah! […]

Rezistența prin poezie la maculatura cotidiană a violenței de toate calibrele Înaintez vers cu vers N-am ce face Posteritatea mă atrage ca un magnet Trăiesc deja în viitor cu toate speranțele mele Dramatic sau nu las trecutului toate rănile și amintirile În prezent muncesc și plâng total inadecvat Însă nu am încotro Am mâinile legate […]

Mi-am ascuțit inima Să nu te mai simtă când pleci Am ascuțit-o și am făcut-o lăută. Ar cânta, dar Luna prea rotundă Azi unduiește dansul stelei poleit, Tămăduită rană peste suflet și cuvânt. Mi-am ascuțit inima să nu mai plâng, Gura să nu mai ardă peste sângele nătâng de tine. E închisă cu grijă în […]

Lăcrămioare-n schit de soare, consolare Cu narcise, grav zăvorâte-n pahare, Liliac pentru cârtitoare văzduhuri, Tămâioare unde se înalţă duhuri… N-ai tu bănuţi pentru drăguţul Berbecel, Nici zori şi agore pentru jerfta lui El… Ai mas, cu suflet nevăzător, de pripas, Ghem de stele, netămăduit de Ispas. Om pierit, nepieritoare ţi-o fi Sârguincioasa poftă de-a jertfi […]