Literatura de azi 
În ce să mă preschimb ca să-nțelegi
Că te iubesc mai mult decît un om,
Mai mult decît un fluture în zbenguieli fără de
legi,
Mai mult decît o creangă fructul dintr-un pom.
În ce să mă prefac să-ți prind întregul trup?
În vînt, un rîu, în după-amiaza unei zile
Ce ți-ar înfășura sufletu-ntreg în raze fine
Și ți l-ar pune-n fagurii gustoși, ca mierea-n
stup?
În ce să mă transform de dragul tău, în ce?
Într-un lingou de aur, într-o piramidă,
Într-o păroasă, lîncedă omidă
Ce se tot duce,-ncet-încet, în jos, pe pîntece?
Eu te iubesc atît de pămîntește,
Încît nu știe decît Dumnezeul meu
Care-ți șoptește pe dumnezeiește
Să mă primești așa cum e și El: și bun, și rău…
Emil Brumaru
