Când palmele tale catifelate
îmi mângâie obrazul,
șuvoaie de fericire se scurg
prin trupul meu
însetat de iubire;
când degetele tale,
sălcii fragile,
îmi prind palma umedă,
inima se topește de fericire;
când brațul tău
se rotește liană
în jurul mijlocului meu,
dorințele se trezesc la viață,
chemându-te;
când trupul tău se lipește de mine,
ființa-mi curge
așteptând, în flăcări, îmbrățișarea
ce mă va duce
în paradisul dorințelor adormite,
gata să izbucnească –
lavă furioasă –
de prea multă așteptare
în adâncul dorului nespus;
când respiri lângă mine,
lumea se rostogolește
în fuioare de neliniște,
de teamă
să nu pleci
din sufletul meu
preaplinul de tine;
dar tu nu înțelegi
tăcutele mele așteptări
și mă ucizi lent,
minut cu minut,
trezindu-mă din pasionala visare.