DUPĂ-AMIAZA DE SÎMBĂTĂ

Dacă nu ai norocul să fii rege

Cîte jigniri, mari și mici, îndurăm într-o viață de om… În urmă cu vreo 15 ani, pe strada Florilor, pe care locuiam atunci, pășind pe un trotuar îngust ca o cărare în timp ce (coordonarea celor [...]

Aparent, jignirea mă paralizează

Cînd cineva mă nedreptățește grav, atribuindu-mi de pildă o intenție pe care nu o am, sau un (re)sentiment pe care nu-l încerc, nu ripostez. Aparent, jignirea mă paralizează. Par dezarmat, [...]

Ce repede fuseseră uitate suferințele îndurate de mine!

La cîteva zile după operația de amigdale (o adevărată tortură, o agresiunea în toată legea săvîrșită fără nici o șovăire asupra bietului meu corp de copil de 12 ani de către niște oameni [...]

Alergie la înjosire

Mă aflu într-o ceată de băieți, de colegi care îl urmează, de la o anumită distanță, într-o tăcere respectuoasă, pe el, atît de hotărît, de sigur de sine încît nu mai trebuie încurajat sau [...]

„Performanțele” unui distrat

Proverbiale erau încurcăturile pe care le provoca unchiul Costea, un distrat plin de energie practică dacă împrejurările îi solicitau să treacă imediat la acțiune, un lunatic la nevoie decis, [...]

Bucuria unei infime greșeli omenești

Cînd am încetat să mă rog?Despărțirea de Dumnezeu s-a produs de la sine, probabil pe la 13-14 ani. Oricum, chiar pînă atunci (părinții nu prea făceau caz de religie) de rugat mă rugam numai [...]

Nelipsitul miros ușor, agreabil, de fum de țigară

O altă stradă bucureșteană a copilăriei mele: Berzei, cu bătrânii ei castani ce o umbreau așa de plăcut vara, curată și liniștită (tramvaiele, trecînd în număr mare dinspre Gara de Nord, [...]

Frica aceea prezentă, meschină, inepuizabilă

Lipsa de rușine a fricii de suferința fizică!… Mă aflu din nou într-un cabinet dentar, de data aceasta – domnul Șimi a rămas la Cluj ca și copilăria mea; am douăzeci de ani – la București; [...]

Un blitz al memoriei mele infantile

În acest timp, la Cluj, la granița anilor 1947-1948, tata și Jeni petreceau un revelion de pomină, evocat apoi multă vreme de noi toți ca o întîmplare plină de haz, ca o farsă de o ingeniozitate [...]

Luxul din strada Romană

Prin 1947-1948 unchiu’ locuia în Strada Romană (azi Eminescu) la nr. 115. Un gang îngust, lung și întunecos (acum de-a dreptul mizer) ducea la o scară de lemn vopsit în roșu cărămiziu pe care [...]