DUPĂ-AMIAZA DE SÎMBĂTĂ

Dispoziţie triumfătoare

Pe strada Matei Corvin am locuit între 1947 -1956 (al treilea şi ultimul nostru domiciliu clujean) într-o casă cu etaj, veche şi greoaie, imensă prin întinderea ei; începea din centru, odată cu [...]

Dintr-un eu buimăcit

Zbor pur şi simplu pe una din străzile largi şi drepte ale Clujului postbelic, brusc azvîrlit în oceanul unei senzaţii nemaiîncercate, cu totul noi pentru mine; aerul îmi vîjîie la urechi şi [...]

Întruchiparea însăşi a severităţii

La Cluj, prin 1945-1946, pe bulevardul ce se numea pe atunci Armata Roşie trecînd chiar Armata Roşie, un lung şir de camioane pline cu soldaţi, şi în capătul străzii, acolo unde ea se „varsă” în [...]

Trei lecturi

Trei lecturi. În intervalul de aproximativ doi ani cît am rămas în localitatea de pe Pietroasa cîteva cărți și-au pus într-un mod mai apăsat pecetea asupra sensibilității mele: o broșură din [...]

O frumusețe complice cu moartea

Pe la zece seara m-am trezit ca să ies afară; eram buimac și mă simțeam moleșit ca o cîrpă, după un somn compact de 6-7 ore în care mă prăbușisem întorcîndu-mă, cu ultimele puteri, acasă, la casa [...]

Locul prin care „curgea” chiar miere

La Sîngeorz mierea de albine o cumpăram numai de la domnul Şuteu. Locuia undeva dincolo de gară, mergeam la el împreună cu tata, care îl cunoştea şi era clintul lui; avea o casă şi o curte de [...]

Provizii

Cîţiva ani la rînd am însoţit-o pe mama în nişte vizite ce mi se păreau ciudate, la o doamnă ce nu venea la Sîngeorz în vacanţă, „la băi”, ca noi, ci chiar locuia acolo, într-o casă a ei, [...]

Dacă l-aş visa nins, mi-ar merge rău

La sfîrşitul celei dintîi vacanţe petrecute la Sîngeorz, în ziua plecării, ne-am fotografiat împreună cu prima noastră gazdă (doamna Chioreanu, iată că îmi amintesc cum o chema fără nici un [...]

Aerul „furat” în treacăt

Ţin minte şi două călătorii de întoarcere mai puţin obişnuite, anterioare (de aceea şi erau neobişnuite) restabilirii unei legături feroviare directe între Cluj şi Ilva Mică, localitate nod de [...]

Doi oameni din viața mea

Lelea Saveta și badea Emil fac de mult parte din viața mea, din cercul „celor mai apropiați oameni”. Mă știu de cînd eram un copil de opt ani, m-au văzut crescînd, adolescent, tînăr, adult, mă [...]