O notiță de numai cîteva rînduri, inserată pe ultima pagină, în colțul din dreapta, jos, a ziarului apărut într-o ediție specială, cu un număr dublu sau triplu de foi, toate consacrate în întregime – cu mica excepție amintită – copleșitorului doliu, anunța încetarea din viață a lui Serghei Prokofiev. Moartea compozitorului strivită, „înghițită la un mod aproape comic de moartea omului politic. Disproporția dintre cele două triste evenimente, așa cum se oglindesc ele în presă, pare uriașă. Într-atît, încît unul din ele își schimbă grotesc semnul, uimindu-ne pînă la un fel de veselie prin lipsa de tact și de inspirație în alegerea – presupunînd de obicei seriozitate, responsabilitate etc. – a datei decesului, prin fantezia artistului de a sucomba într-o zi istorică. Dacă nu cumva e vorba, dimpotrivă, de o fericită inspirație: a muri în umbra morții celui (atot)puternic înseamnă a-ți minimaliza, a-ți transforma în glumă, a-ți anula moartea. Neverosimilul sfîrșit al compozitorului S. Prokofiev mai așteaptă o confirmare.
Valeriu Cristea 03.01.2026
Neverosimilul sfîrșit
