Valeriu Cristea

17.10.2020

Familii sufletești

Strada Aviatorilor nr. 6, o stradă liniștită, destul de departe de centru dintr-un cartier de vile, gard și portiță de lemn, curte în pantă; la o bună distanță de stradă, clădirea cu etaj, [...]
03.10.2020

Un „orb” fericit

În adolescență, primăvara venea pentru mine însoțită de anemia de primăvară. Mă cuprindea uneori, chiar în timp ce mergeam pe stradă, un fel de amețeală, mi se punea o ceață pe ochi. Îmi amintesc [...]
19.09.2020

Un cavaler medieval mereu îndrăgostit

În perioada pubertății, în pieptul meu bătea cu mare zel o inimă de cavaler medieval. Eram, cu alte cuvinte, mereu „îndrăgostit”, invariabil de la distanță, îmi idealizam până la absurd obiectele [...]
12.09.2020

Un spectator atent, un regizor sever

Mi se întîmplă adeseori și acum să rămîn consternat, să înmărmuresc, să îngheț literalmente de rușine (să-mi crape cu alte cuvinte obrazul în contul unor vremi de mult apuse) amintindu-mi de ce [...]
05.09.2020

Revelația sexului opus

Cînd am crescut (fac aici un nou pas dincolo de granița vîrstei copilăriei, pe care mi-am impus-o în aceste texte) luasem obiceiul să mă plimb împreună cu alți băieți, pe „Corso”. Ieșeam pe [...]
20.06.2020

Pe cînd turna cu găleata

Ce „baie” am făcut într-o după-amiază de primăvară tîrzie în plin centrul orașului! Tocmai traversam piața catedralei romano-catolice, mergînd la lecția de germană, cînd, ca din senin (ici-acolo [...]
13.06.2020

Obiecte-prietene

Alte obiecte(lucruri)-prietene, care mi-au influențat copilăria: trotineta primitivă, confecționată din două scînduri negeluite și dintr-o roată cu rulmenți; rulmenții; mecanismul interior [...]
06.06.2020

Primul sentiment al mării

Am văzut marea pentru prima oară în 1962, la vîrsta de 25 de ani. O cunoștință tîrzie deci: după ce citisem atîtea cărți și ascultasem atîtea impresii despre ea, după ce o văzusem de atîtea ori [...]
30.05.2020

Fericirea elevilor: „profesorul nu mai vine”

Cînd speranțele noastre, timide și fierbinți, disperat-rugătoare la început, din ce în ce mai îndrăznețe pe măsura scurgerii timpului, s-au adeverit, cînd a devenit evident – trecuseră vreo 20 de [...]
16.05.2020

„Îmbibați” de lecturile noastre

Eram atît de „îmbibați” de lecturile noastre, din Dumas de pildă, încît, în timpul unei ore, colegul și prietenul meu Radu, uitînd unde se află și cine este (un biet elev în clasă), i-a cerut [...]