Valeriu Cristea

Strada Aviatorilor nr. 6, o stradă liniștită, destul de departe de centru dintr-un cartier de vile, gard și portiță de lemn, curte în pantă; la o bună distanță de stradă, clădirea cu etaj, [...]

În adolescență, primăvara venea pentru mine însoțită de anemia de primăvară. Mă cuprindea uneori, chiar în timp ce mergeam pe stradă, un fel de amețeală, mi se punea o ceață pe ochi. Îmi amintesc [...]

În perioada pubertății, în pieptul meu bătea cu mare zel o inimă de cavaler medieval. Eram, cu alte cuvinte, mereu „îndrăgostit”, invariabil de la distanță, îmi idealizam până la absurd obiectele [...]

Mi se întîmplă adeseori și acum să rămîn consternat, să înmărmuresc, să îngheț literalmente de rușine (să-mi crape cu alte cuvinte obrazul în contul unor vremi de mult apuse) amintindu-mi de ce [...]

Cînd am crescut (fac aici un nou pas dincolo de granița vîrstei copilăriei, pe care mi-am impus-o în aceste texte) luasem obiceiul să mă plimb împreună cu alți băieți, pe „Corso”. Ieșeam pe [...]

Ce „baie” am făcut într-o după-amiază de primăvară tîrzie în plin centrul orașului! Tocmai traversam piața catedralei romano-catolice, mergînd la lecția de germană, cînd, ca din senin (ici-acolo [...]

Alte obiecte(lucruri)-prietene, care mi-au influențat copilăria: trotineta primitivă, confecționată din două scînduri negeluite și dintr-o roată cu rulmenți; rulmenții; mecanismul interior [...]

Am văzut marea pentru prima oară în 1962, la vîrsta de 25 de ani. O cunoștință tîrzie deci: după ce citisem atîtea cărți și ascultasem atîtea impresii despre ea, după ce o văzusem de atîtea ori [...]

Cînd speranțele noastre, timide și fierbinți, disperat-rugătoare la început, din ce în ce mai îndrăznețe pe măsura scurgerii timpului, s-au adeverit, cînd a devenit evident – trecuseră vreo 20 de [...]

Eram atît de „îmbibați” de lecturile noastre, din Dumas de pildă, încît, în timpul unei ore, colegul și prietenul meu Radu, uitînd unde se află și cine este (un biet elev în clasă), i-a cerut [...]