Valeriu Cristea

Noaptea, chinuindu-mă să adorm și, din camera învecinată, auzind-o pe mama, care și ea se frământă de obicei mult pînă să adoarmă, cum se dă jos din pat și umblă prin odaie. Obișnuita alarmă (s-a [...]

Clipele faste vin numai cînd vor ele, după bunul lor plac, fără a ține seamă de împrejurări, călcînd nepăsătoare peste evidente inadvertențe, ba chiar și peste morminte, cum se va vedea imediat. [...]

Strada Aviatorilor nr. 6, o stradă liniștită, destul de departe de centru dintr-un cartier de vile, gard și portiță de lemn, curte în pantă; la o bună distanță de stradă, clădirea cu etaj, [...]

În adolescență, primăvara venea pentru mine însoțită de anemia de primăvară. Mă cuprindea uneori, chiar în timp ce mergeam pe stradă, un fel de amețeală, mi se punea o ceață pe ochi. Îmi amintesc [...]

În perioada pubertății, în pieptul meu bătea cu mare zel o inimă de cavaler medieval. Eram, cu alte cuvinte, mereu „îndrăgostit”, invariabil de la distanță, îmi idealizam până la absurd obiectele [...]

Mi se întîmplă adeseori și acum să rămîn consternat, să înmărmuresc, să îngheț literalmente de rușine (să-mi crape cu alte cuvinte obrazul în contul unor vremi de mult apuse) amintindu-mi de ce [...]

Cînd am crescut (fac aici un nou pas dincolo de granița vîrstei copilăriei, pe care mi-am impus-o în aceste texte) luasem obiceiul să mă plimb împreună cu alți băieți, pe „Corso”. Ieșeam pe [...]

Ce „baie” am făcut într-o după-amiază de primăvară tîrzie în plin centrul orașului! Tocmai traversam piața catedralei romano-catolice, mergînd la lecția de germană, cînd, ca din senin (ici-acolo [...]

Alte obiecte(lucruri)-prietene, care mi-au influențat copilăria: trotineta primitivă, confecționată din două scînduri negeluite și dintr-o roată cu rulmenți; rulmenții; mecanismul interior [...]

Am văzut marea pentru prima oară în 1962, la vîrsta de 25 de ani. O cunoștință tîrzie deci: după ce citisem atîtea cărți și ascultasem atîtea impresii despre ea, după ce o văzusem de atîtea ori [...]