Valeriu Cristea

15.06.2019

O primejdie imanentă

Din „obsedantul deceniu”, despre care mai tîrziu, ajuns critic literar, aveam să citesc atîtea fulminante romane, nu-mi amintesc decît de o noapte neobișnuită, ce ne-a dat într-adevăr mari [...]
08.06.2019

Ora de religie

„Religie” nu am făcut decît un an, în clasa I de liceu, la S.P.U. (Seminarul Pedagogic Universitar) de unde în toamna lui 1948 am fost numit din oficiu, împreună cu alți trei colegi (dintre care [...]
01.06.2019

„Nu, nu se cade ca omul să fie chinuit așa!”

În romanul Adam și Eva, cu măiestria-i cunoscută, Liviu Rebreanu descrie supliciul unui om jupuit de viu. Gîndul că o asemenea faptă oribilă s-a putut petrece cu adevărat pe pămînt mi se pare [...]
25.05.2019

Cum am devenit, la o vîrstă așa de fragedă, ateu?

Mă aflu în tren, într-un compartiment de clasa a doua, plin de lume  și… perorez; da, tocmai eu, timidul de mai târziu…; e deja seară, luminile s-au aprins de mult, au trecut cîteva ore bune de [...]
18.05.2019

Alegeri cu gust amar

Ce lecție amară au constituit pentru mine alegerile pe organizația de clasă! Eram 14 cu totul și pentru funcția de secretar se făcuseră două propuneri. Candidam eu și încă un coleg, avînd un nume [...]
11.05.2019

O mică felie de pămînt

Primăvara timpurie, primele zile călduroase ale anului au rămas legate pentru mine de limba de pămînt curat și neted, încă nu de tot uscat, încă umed dar deja nealunecos, totodată ferm și moale [...]
04.05.2019

Alergare crepusculară

O imagine parcă decupată cu foarfeca din peisajul unui amurg de primăvară timpurie, o imagine fără semnificație comunicabilă, importantă totuși, dar într-un mod enigmatic, chiar și pentru mine. [...]
27.04.2019

Seninătate deplină

Mergeam cu tata spre casă, venind de la autogară, unde împreună cu sora mea fusesem să-l întîmpin, să-i aștept sosirea (de pe teren, dintr-o inspecție mai lungă, de cîteva săptămîni) și unde el [...]
20.04.2019

Seri „orfeline”

Părinții nu ne luau întotdeauna cu ei la Operă sau în vizite. Se mai duceau uneori și singuri (la familia Tîrziu, de pildă, unde – foarte mirat în sinea mea de un asemenea nume bizar – fusesem și [...]
13.04.2019

De ziua mamei

Niciodată, poate, locuința noastră de pe strada Matei Corvin n-a strălucit așa de sărbătorește, n-a avut un aer atît de vesel și de senin ca în acea dimineață de 17 septembrie, ziua mamei, din [...]