CICATRIX

Ce poți aduce acasă din acest oraș beteag? Dacă nu o parte din el, oricare ar fi, totul are plumb, trage în jos. Apoi cerșetorii, acești tăcuți, singuri și inabordabili, priviți mai mult ca un [...]

În jur totul a tăcut. Mai ales orașul. Mingile bătute de copii au încetat demult, tramvaiele s-au retras la depou, claxoane, sirene, voci nu se mai aud, orașul respiră mai încet, și cu toate [...]

 „La final, devine trist”, a spus Andrei, după ce a citit cele câteva pagini. Probabil că da: „Adevărul e mereu trist.” Iar noi doi asta făcusem, ajunsesem la această frontieră pe a cărei [...]

Într-o seară, Andrei a venit târziu, a intrat  încet, parcă să nu-l simtă cineva, ca o adiere care te ia prin surprindere, mi-a lăsat în tăcere la masa unde eram oferta tipărită a unei excursii [...]

– Să nu uiți să scrii ceva despre mine! Mi-a amintit Andrei rezemat de perete privindu-mă de data asta curajos în ochi pentru prima dată, purtând încă pe piept locul săpat pe care i-l [...]

În ultima zi, Andrei a venit mult mai devreme ca de obicei, a intrat pe ușă simplu, de-acum ca la el acasă. Pe cât părea el de calm, pe atât eram de încurcată, încercam din răsputeri să fiu ca în [...]

Precum albinele, și oamenii, la începutul toamnei, odată cu modificările aduse de vreme își schimbă nu doar corpul care devine uscățiv, monoton, chiar palid, dar și modul de viață. Sfârșitul [...]

Azi văd lucrurile ca un făcut: Mi se părea că era iarnă, deși era plină vară. În acele zile, multe la număr, ne așezam la masa din bucătărie unul lângă altul, față-n față, el își încrucișa [...]

Se făcea dimineață, noaptea abia mai pâlpâia epuizată pe corpul meu. Cu o seară înainte ne întâlnisem pe una din aleile orașului și-i spusesem că știam exact unde e adresa pe care el o căuta [...]

Când eram mai mică, știam să supraviețuiesc, crescusem aproape 14 ani la țară, acolo unde nu exista să suni la 112, pentru că drumurile erau oricum blocate ori de zăpadă ori de alunecările de [...]