Carmen Sorescu
O bucată de carne (5)
Fiecare om își este propria tranșee. Din păcate. Sau din fericire. Nu știu exact de care parte mă aflu, nu a frontului, ci a tristeții sau a bucuriei. Frontul este la rândul lui linia de luptă, din când în când omul se mai mută, chiar și de partea cealaltă a baricadei, întoarce armele, dar tranșeea este la purtător. Corpul în sine devine singurul mijloc de apărare. Ieri, mi-am dat seama de asta, însă, da, cu tristețe. Nu am unde să mă duc și ce să fac, mereu mă retrag în mocirla mea, la pâinea mea uscată și la scrisorile învechite. Cât timp, oare, voi mai roade aceste inepuizabile oase, dacă nu cumva voi începe chiar și din ale mele. Sunt un om oarecare, care port și eu o bucată de carne, numită inimă, sau mai exact, mina de aur, la care greu se ajunge. Desigur, diferența dintre mină și peșteră e vizibila, prima e artificială și a doua naturală, din prima extragi minereuri prețioase precum sentimente, iubirea, prin a doua doar te plimbi.
Despre inimă, se pomenește în multe religii, după moarte decedatul este luat la întrebări, cel mai frumos este edificat la egipteni, când după moarte este cântărită inima; povestea este cunoscută și europenilor de mult timp, mai ales că acum toată lumea călătorește și este imposibil câtuși de puțin să nu fim familiarizați cu zeița Maʾat, despre care, eu una, am mai scris mai ales despre cele 40 de comandamente din care Moise a oprit doar 10. Pe scurt, inima este pusă pe un taler iar pe celălalt este pana lui Maʾat, dacă la cântărire inima este mai ușoară sau cel puțin egală cu pana atunci sufletul trece de această vamă. Arabii musulmani, mult mai târziu, prin cei doi îngeri Munkar și Nakir, care coboară până la sicrie și iau la întrebări morții, și acum se observă cine a fost credincios și cine nu.
Dar revenind tot la inimă, eram acum câteva zile la spital pe post de însoțitoare, așadar, așteptam. Doctorul intrase și ieșise de nenumărate ori, timp în care m-a întrebat dacă sunt pacientă, dacă nu, nu, era bine și așa, mai făcea cu mâna, mai zâmbea, și în tot acest timp de două ore și ceva s-au întâmplat multe, dar cel mai semnificativ a fost atunci când, pe hol fiind, o asistentă îl oprește punându-i mâna ușor pe umăr. A murit Teodora! A făcut stop! Doctorul deloc surprins a spus: Asta e! Asta e! A pierdut lupta cu invincibila superioritate a destinului. Fix așa. Fără vrea invenție literară 😊. După care a dispărut și nu l-am mai văzut, pesemne că s-a dus la Teodora sau nu. Iar mie tot ce mi-a venit în minte a fost: O bucată de carne, practic atât avem! Și mi-am amintit de: “Acum ce este cu acest somn care te-a cuprins?/ Te-ai întunecat și nu mă auzi!/ Dar ochii lui (Enkidu) nu se mișcă/ I-a atins inima, dar nu a bătut/ Apoi a acoperit fața prietenului său ca pe o mireasă/ Cu un văl coborând peste el ca un vultur/”, (Ghilgameș, Tăblița VIII). Acestor versuri nu le caut neapărat o explicație pentru că și-ar pierde din frumusețe, dar de la ele practic începe epopeea, inima oprită, revelația morții îl trimite pe rege în căutarea nemuririi.
Inima nu este doar cel mai important organ, crucial al omului ci organul înțelegerii credinței și legăturii cu divinitatea. Și aș putea spune fără doar și poate că aceia care se declară fără religie sunt și fără inimă, fără empatie, fără rușine. Dacă inima devine piatră lucrurile se pot rezolva numai matematic, fără sentimente😊. Ați cunoscut oameni fără sentimente, fie și fără cele de ură?
Inimă curată – este o expresie din Coran[1] care se referă sensibilitatea spirituală, la a fi fără impurități, păcate, ipocrizie, la fel Biblia[2] folosește mai ales expresia inimă pură – care înseamnă a avea o relație bună cu Dumnezeu și mai ales de a-L mulțumi. Fii cu inima curată era și o expresie a bunicii, care tot posibilul să fi auzit pe la biserică, la mama nu am auzit-o și cu tristețe spune, nici eu nu o folosesc, dar…
Și nu doar ca amuzament, cea mai mare inimă de pe planetă o are balena albastră, chiar una de 1.5 m se află în Guinness Book și este depusă la muzeul Royal Ontario, iar cea mai mică inimă care insecta zâna-fluture, care în ciuda numelui este o viespe.
„Ce îmi pot face muritorii simpli?” (Psalmi 118:6) , corpul meu este ca un recipient cu vene și vase de sânge, cum pot ei atinge bunul mers al acestor căi care duc la inimă?!
[1] „Numai cei care vin înaintea lui Allah cu o inimă curată (vor fi mântuiți)” (Sura Ash-Shu’ara, 88). „Inima este văzută ca având nevoie de a fi purificată de Dumnezeu, permițându-i să fie umplută cu lumină și iubire divină.”
[2] „Fericiți cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” – Matei 5:8; „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și înnoiește un duh drept în mine.” – Psalmi 51:10. „Conceptul unei inimi curate este strâns legat de creșterea spirituală și de căutarea sfințeniei, unde cineva se străduiește să trăiască o viață care reflectă caracterul lui Dumnezeu.”
