Valeriu Cristea
08.02.2025
Omul e o ființă sucită
Nu din cărți, ci din proprie experiență am învățat că omul este o ființă destul de sucită (de paradoxală, dacă ne sună mai bine cuvîntul); căreia, de exemplu, i se pot întîmpla și aceste două [...]
25.01.2025
Cînd i-am cerut, fals, iertare
Greșisem, mă făcusem vinovat cu ceva (cu ce anume nu mai țin minte, culpa, care o fi fost ea, conținutul ei mai bine zis mi-a dispărut total din memorie) și seara în pat – dormeam pe atunci [...]
18.01.2025
Şi am fost fericit
În curtea şcolii apăruse peste noapte, ca de la sine, aşa cum apar ele iarna în locurile cu mulţi copii, o limbă de gheaţă, lucioasă, neobişnuit de lungă, pe care în recreaţii sau după terminarea [...]
11.01.2025
Şi el „învia” irezistibil în imaginația mea
De trecerea la încălzirea locuinţelor cu gaz metan, trecere realizată la Cluj într-un timp record, în 1947-1948, printr-un exemplu de muncă voluntară eficientă, se leagă, indirect, una dintre [...]
04.01.2025
Locul ce-mi absorbea fiinţa
Un spaţiu de la bun început atrăgător (în sensul cel mai propriu al cuvîntului, căci mă atrăgea adeseori spre el, în el, absorbindu-mi fiinţa) a fost, pentru mine, copilul de pe strada Matei [...]
28.12.2024
Colindul nostru aproape şoptit
Departe, în fundul curţii pietruite, se afla vechea pivniţă (unde ni se repartizase şi nouă o despărţitură), cu treptele scării surpate, umedă şi întunecoasă (n-avea instalaţie electrică), [...]
21.12.2024
Belşugul timpului inepuizabil
Nu numai de pe balconul interior, îngust şi foarte lung de care am amintit, ci chiar şi din prima încăpere a locuinţei noastre – prin fereastră sau prin geamul uşii se putea vedea ceasul, unul [...]
14.12.2024
Un sfîrşit prematur şi cumplit
La cîteva luni după ce ne-am mutat pe Matei Corvin, familiei vecine Zahoranschi i s-a născut – la 5 septembrie 1947 – un băiat, Dănuţ, care a crescut sub ochii noştri şi, aş putea spune, împreună [...]
07.12.2024
Cîțiva vecini
Ca pe orice copil sensibil, noaptea mă angoasa, alungîndu-mi somnul; acum însă aveam, îmi inventasem o armă împotriva teroarei nocturne: de cîte ori ridicam capul de pe pernă o găseam acolo, [...]
30.11.2024
Un efect optic și psihologic
O poartă de lemn cu vopseaua – de culoare verde – scorojită, scoțînd, cînd era folosită, un sunet particular, numai al ei, astfel încât o puteam auzi de sus, din casă, mai ales dacă așteptam pe [...]