Valeriu CristeaValeriu Cristea
27.09.2025

Ce repede fuseseră uitate suferințele îndurate de mine!

La cîteva zile după operația de amigdale (o adevărată tortură, o agresiunea în toată legea săvîrșită fără nici o șovăire asupra bietului meu corp de copil de 12 ani de către niște oameni binevoitori, prietenoși): venisem la spital cu iluzia – întreținută și de tata, care, iată, drept pedeapsă, stătea acum în picioare, undeva în […]