Radu Matei Todoran

13.01.2022

Omul de ceară

Un cerc de cenuşă sunt drumurile noastre proptite-n iluzii gările sunt pustiuri încă populate şi podurile întind speranţe între maluri vitrege trenurile înnoadă fumuri de destine plictisite şi [...]
09.12.2021

Vinul e pe sfârșite

De sus îngerul serii ne aruncă flori cernite flamingo au împietrit la marginea lumii ca niște fantome de coral caii de Camargue aleargă prin viile părăsite sub copitele lor ceara vinului plânge o [...]
21.11.2021

Murind între paranteze

Se spărgeau castane să mai respire tăcerea – nu le mânca nimeni – şi dricul era deja plătit pentru o eventuală dimineaţă – cea mai apropiată – undeva blestemul s-a trântit peste-o floare – [...]
03.11.2021

Apun

Apus cu nisip răscolit de morgane bătrân felinar încolţit pe-un carâmb de pustiu semne de scirb zgârie vălul de smarald cu iubiri decedate urnele sunt urme de copite cenuşă ce ucide lumina cai [...]