Cuvinte nerostite

Cuvintele nerostite îmi răsar în ochi
ca niște lacrimi grele
și cad peste oglinzile zilei
ucigând umbre

în zorii zbiciți pe gresii albastre
artefactele brumei
se vând pe sub mână
contrabandiștii de emoții
își înghit gândurile
și fug spre lumi violente

iubito
lasă-mă-n catamaranul de opal
sub respirația lunii
să mă pot întoarce la tine
mai albastru
mai bogat în brume
apoi să zbor spre arșița verii
pe țesătura de aur a amiezii
acolo unde unicornii
își leapădă trofeele
să mă pot reîntrupa
în rege de pământ
legat cu lanțuri vechi de nerostitele cuvinte

peste punte se aude-un ecou
catamaranul vorbește cifrat cu un astru
mă transform fără voie
într-un opaiț vechi
și mă dizolv
într-al inimii tale halou