Mas todo pasa

Trimite-mi o lacrimă
trimite-mi un surâs
o şoaptă
trimite-mi ceva de la tine

prin mocirla drumului meu
se înaintează anevoie
de parcă ai călca pe suflete
în spate un sac enorm ma apasă
mă cocoşează proporţional cu distanţa
e sigur că la capăt
voi ajunge să ating
ţărâna cu fruntea

în spate am sacul plin cu timp fărmiţat
secunde nisipoase
ore de humă si ani de piatră
care cad unul câte unul

doar îngerul ploii îi vede
îngerul
numit in secret „domnul lacrimilor”
doar el pune totul pe rafturi
tot ce cade din sac îngheaţă
pe un raft
ca într-o arhivă de lagăr

şi totuşi eu merg

cănd mi-e drumul greu
îngerul se bucură
când păşesc cu uşurinţă
peste câte-o insulă de suflete pietrificate
el se-ntristează

lumea buimacă
ameţită de teatrul demodat al existenţei
se bucură şi ea
naivă
sărbătoreşte trecerea

doar eu şi el ştim să plângem

merg
amintindu-mi de tine
numai lumina iubirii
mă mai poate susţine
ca un baston de pensionar
debil
noduros
uns

acesta e visul care picură
tristeţe în mine
ca un elixir al plecării
aceasta este realitatea născută din vis
o găsiţi în ochii îngerului
trişti precum cântecul piticului
uitat într-un cărucior de copil
la picioarele eşafodului
MAS TODO PASA