Liviu Ioan Stoiciu
30.06.2022
Atâta înflăcărare
Abia întorși de la mănăstire: prea plini sau prea goi? Privim, printre pânze de păianjeni, idilici, cosașii: ce-ar trebui tu să le ceri? Nu e în măsură să deosebească binele de rău. Auzi [...]
23.06.2022
Și-a mai ratat o zi
„Ar trebui să-ți fie rușine!” Întorc amândoi capul. „Habar nu ai de istoria României, vrei să pari inteligent”. Cine-s ăștia? Ridică din umeri. Mai bem un rând? „Unii cred că și ideile sunt [...]
16.06.2022
Nu mă pot înfrâna
Doamne, m-am rugat la șapte biserici: limpezește-mă! Nu mai știu ce să fac, de mâine începând, cu mine: nu-mi mai folosesc la nimic. Îmi înăbuș avântul. Iartă-mi rătăcirea. Cât voi mai avea în [...]
09.06.2022
O bestie
Își pierde, pe zi ce trece, din substanță, altfel nu-și explică – nu-i mai arde de nimic, în fiecare oră se prăbușește moral, abia spre seară își mai revine, își distrage atenția, dar noaptea [...]
02.06.2022
O stare de tulburare
Nu te mira că da. Am dispărut din senin. Ai fost supărat? Rămas singur. O stare de mare tulburare, atât. Mă mai iubești? Cum să nu. Îți dai seama cum m-am trezit? Te-ai înnoit psihic. O ușă s-a [...]
26.05.2022
Dacă s-ar îneca
Nu mai are ce să-și dovedească, mai mult decât i s-a dat nu se poate – merge pe gheața lacului, groasă la mal, dacă ar lua-o spre centru, unde gheața se subțiază… Biată inima lui! Dacă s-ar [...]
12.05.2022
Sursă de nefericire
În Vinerea Mare, din neputința de a sta acasă, fără mândrie și fără milă – vine la biserică, intră pe sub masa încărcată cu flori, cu crucea și cartea sfântă ferecată cu șapte lacăte, de argint, [...]
05.05.2022
Protestează
Întors pe un picior, privit ca la circ, în mijlocul trotuarului, în fața sediului Poliției 14 din București: ce stai, bă, ca un cocostârc aici, în cale? A pus bani în joc, dacă stă… Nu mai [...]
28.04.2022
Îți amintești
Puși pe taclale. Că fumul acela al frunzelor adunate în trei grămezi mari, invocând ploaia, cărora li se dăduseră foc, fumul înecăcios, întins pe tot hățișul satului de aripile desfăcute ale [...]
21.04.2022
Are o stare arbitrară
Îi pune mâna pe cap și face cruce, îi e de ajuns binecuvântarea – întreaga zi se simte împăcat cu propriu-i sine, ceea ce e cu totul nesperat, fiindcă și-a pierdut din vremuri imemoriale [...]
